My thanks to Costinel Mirea Venus for his painstaking transcriptions of these documents! [emphases added]

Dosar Revoluția.
Dâmbovița vol 11, p. 194

Declaratie (2006.05.25)

Lt. Maj. Ioan Chita (UM 01417)
pe cât posibil să nu folosim armamentul, în caz de forță majoră se executăm foc de avertisment, în plan vertical.
În 23.12.1989 în fața unității s-au adunat o mulțime de manifestanți civili, care solicitau să le fie predați soții Ceaușescu. Câteva cadre din unitate au condus reprezentanții manifestanților în niște încăperi, în incintă, pentru a-i convinge că soții Ceaușescu nu se află în unitatea noastră. În seara respectivă, din podul Liceului nr.2 aflat în fața unității s-a deschis foc asupra unității. A fost omorât soldatul Munteanu Mircea, din Râmnicu Sărat.
Am răspuns din incinta unității cu armamentul de infanterie, din dotarea militarilor. În ziua de 24.12.1989, din unitate s-a format o echipă care a cercetat podul liceului și au fost găsite tuburi de cartușe, calibrul respectiv neexistrând în dotarea armatei. În aceeași zi, în unitate s-a prezentat col. Dinu, locțiitorul comandantului I.J.M., care datorită faptului că era bun cunoscător al situației operative din Târgoviște, a fost păstrat alături de lt. col. Kemenici, pentru a-l ajuta în acțiunile locale. Un pluton s-a deplasat la sediul IJ Miliție…”
Page 194/478

Dosar Revoluția.
Dâmbovița vol 11, p. 146
Declarație (2006.12.06)

CONSTANTIN MIHAI ȘERBAN, UM 01417 Târgoviște
“PROCUROR MILITAR si
MARTOR si
Continuarea declarației de martor: seria C nr. 0372295 CONSTANTIN MIHAI ȘERBAN 82
toți militarii din unitatea am deschis foc, fără ordin, în regim de foc automat spre aceste luminițe, crezând că sunt avioane, așa cum se zvonise. Nu a fost doborât nici un obiect zburător. Precizez că am auzit în acel moment și tunurile antiaeriene, dar nu pot preciza dacă erau ale unității noastre.
Pe data de 23.12.1989 au venit în unitate mai multe TAB-URI, despre care nu mai rețin dacă erau inscripționate sau nu, precum și mai multe plutoane de militari de la alte unități pentru suplimentarea pazei. În ziua de 23.12.1989, în cursul după-amiezii s-a tras asupra unității din toate direcțiile, respectiv dinspre gară, blocurile din împrejmuiri, din zona liceului. Toată lumea afirma că cei care trag asupra noastră sunt elemente teroriste, însă nu pot nominaliza vreun cadru militar care să ne fi spus acest lucru. În acel moment mă aflam între pavilionul unității și gardul împrejmuitor dinspre str. CASTANILOR și am tras și eu înspre blocuri, unde vedeam guri de foc. Aceste schimburi de focuri s-au repetat și în cursul serii, când un coleg de-al meu a fost rănit prin împușcare, dar nu pot preciza zona corpului unde a fost atins de glonț. Nu cunosc cum se numea colegul meu, dar avea aproximativ 20 ani, constituție atletică, statură medie și păr brunet. Nu știu dacă s-au făcut misiuni de cercetare în zonele de unde se vedeau guri de foc.
Într-una din seri, în timp ce mă aflam împreună cu STOICA AUREL la etajul 1 al pavilionului dormitoare, am văzut guri de foc din blocurile din împrejurimi, ce trăgeau asupra unității noastre cu gloanțe trasoare, și atât eu, cât și colegii mei din pavilion am deschis focul asupra acestor guri de foc. Nu știu dacă gloanțele noastre au lovit pe cineva, fiind întuneric și o distanță de aproximativ 2-300 metri. Două gloanțe s-au înfipt în peretele din spatele nostru, spărgând lustrele de deasupra capetelor noastre, fără a fi însă răniți. Imediat am fost chemați de alți colegi să-i sprijinim în zona de lângă popotă, unde se trăgea intens de deasupra blocurilor din partea stângă a unității. Unul din TAB-urile din
Procuror Militar si
Martor si
unitate a venit să ne sprijine, deschizând foc cu mitraliera de pe blindat. În urma scotocirii zonei nu a fost descoperită nici o persoană.
Existau în acea perioadă zvonuri legate de otrăvirea apei potabile și a”
Page 146/478

Dosar Revoluția.
Dâmbovița vol 11, p. 105
Declarație (2007.02.27)
FLOREA DINU, mecanic
” pe data de 24.12.1989, în jurul orelor 05.00, s-a început să se tragă, dinspre Liceul nr 2, de unde, s-au semnalat focuri de armă. La orele 17.15, s-au mai tras câteva focuri de armă venite tot dispre Liceul nr 2, respectiv turla aflată lângă liceu. S-a executat foc până în jurul orei 19:30. S-a mai deschis foc, în jurul orelor 21,30, venind de la revizia de vagoane CFR (venind din gara Târgoviște). La ora 22,00 a avut loc o ședință de lucru în Sala de lucru Organizare Mobilizare, în urma căreia s-a pus problema luării de măsuri pentru constituirea a două detașamente: unul care”

Dosar Revoluția.
Dâmbovița vol.8 p223
Declaratie
ILIE ȘTIRBESCU,
civilul care la interogat pe Ceaușescu, care discută și atacurile.
“În jurul orelor
20, 00 s-au declanșat primele focuri de armă, lângă UM 01417, de pe blocurile din apropiere ÎNSPRE UM 01417, iar
PROCUROR MILITAR si
MARTOR si
-10-
militarii au răspuns cu foc. În dimineața zile de 23.12.1989 focul s-a oprit, și am trimis patrule pentru a verifica cine a tras de pe blocuri spre unitate. Au fost găsită tuburi de cartușe fără an de fabricație sau alte însemne dar nu s-a descoperit cine a tras. Menționez că după 23.12.1989, în sediul Inspectoratului M. I., nu am rămas dintre revoluționari decât eu și copiii mei care au rămas în clădire până la data de 27.12. 1989. Pe 23.12.1989, de dimineață la serviciu sau prezentat cadre de miliție și securitate, cărora
le-am permis accesul în sediu cu condiția să nu-l mai părăsească. Ulterior, col. Kemenici a mai trimis 2 subofițeri, Iența Ion și Filip Ion.
În după-amiază zile de 23.12.1989, au fost înarmati și o parte dintre milițienii care au [ajutat] în punctele de unde se”
Page 223/586.

DOSAR REVOLUȚIA.
2018.
Dâmbovița vol 11
IULIAN STOICA.
” circuitul operativ. Aceste telefoane erau anonime. Persoana care a vorbit s-ar fi recomandat ca fiind de la trupele speciale și a solicitat predarea soților Ceaușescu la orele 07:00 la punctul de control al unității.
Țecu mi-a mai precizat că în acea conjunctură să sporim atenția legată de paza soților Ceaușescu.
După 45 de minute – o oră s-a tras provocator de pe terasa unui bloc de locuințe, situat pe latura de nord a unității. S-au tras serii repetate, foc cu foc, asupra unității. Din unghiul meu am văzut flăcările armei. Nu am văzut nicio persoană. Din unitate s-a răspuns cu foc. Menționez că în spatele comandantului există două platouri: primul mai mic, pe care se aflau poziționate două sau trei ZU2 (mitraliere antirierene-camioane DAC). Pe cel de-al doilea se aflau în poziție de tragere două sau trei mitraliere MR-4 antiaeriene, aparținând UM 01378. Aceste mitraliere au fost aduse în noaptea de 22/23. 12 pentru apărarea imediat a comandamentelor celor două unități, întrucât se zvonea că va fi un atac al elicopterelor care vor trage cu rachete.
PROCUROR MILITAR si[Pițu CătălinRanco]
MARTOR
si [Stoica Iulian]
8 264
După încetarea focului o mitralieră ZU2 a vizat locul de unde s-a tras asupra unității. Când locul a fost luminat cu un proiector s-a observat mișcare pe acoperiș, nu se trăgea. Brusc, o siluetă îmbrăcată în combinezon complet negru, fără cască, fără armă s-a aruncat prin interiorul scării de incendiu. Mitraliera a deschis foc, însă nu de sus în jos, nereușind să nimerească. Acest lucru l-am observat, dar nu am tras. Au început din nou telefoanele care ne-au transmis “V-ați speriat? Acesta este doar începutul, rămâne valabilă situația transmisă anterior!.” După această situație am primit din nou ordin, în sensul că vom părăsi comandamentul unității cu o mașină tip “punct de comandă” (SR14 cu cabină de conducere a focului) în care urma să urce cei doi ceaușișești, cpt. Boboc, plt. Paise și subsemnatul. Trebuia să mergem în zona 2 (dispozitivul de luptă) între două baterii metalice. Ordinul inițial era să introducem mașina într-una din cele două barăci metalice, însă aceasta nu a avut loc. De asemenea trebuia să nu-i vadă nimeni. M-am hotărât să-i îmbrac pe soții Ceaușescu în haine militare, pentru a nu fi văzuți.
Am stat în această mașină, poziționați între cele două barăci metalice și acoperită cu o plasă de mascare, între orele 08:00 – 18:00.
În dimineața zilei de 23:12 s-au primit întăriri de la Automecanica Moreni, jud. Dâmbovița. Au sosit 12 transportoare blindate, de cercetare, care au fost poziționate pe platoul mic, cu fața spre comandament. Personalul care a însoțit mașinile a rămas voluntar,
deservindu-le, ca mecanic conductor și mitralior.
Mașinile nu aveau însemne. Le-am însemnat cu vopsea albă “Libertatea” cu numere de la 1 la 12. De asemenea s-a agățat tricolorul, de antenă.
Din seara zilei de 22.12 au mai fost primite tancuri T34, T35 și T72 de la UM 01303 Târgoviște și autotunuri de la unitatea autotunuri Târgoviște. Comandanți de echipaj, pe transportoare se aflau cpt. Chița, lt. maj. Toboșaru.
În ziua de 23.12, în timp ce ne aflam la punctul de comandă mobil, Nicolae Ceaușescu ne-a solicitat armă, pistol mitralieră cu 30 de cartușe, spunând că știe să tragă. Să luăm două transportoare blindate și 2 tancuri, deoarece vrea să meargă la Televiziune pentru a vorbi poporului. Dacă nu se poate la București, să-l ducem în com. Voinești, jud. Dîmbovita.”
Page 274/322

DOSAR REVOLUȚIA.
2018.
Dâmbovița vol 11
ION MAREȘ.
” insiste să i se execute ordinele și să fie adus la Câmpulung sau la Voinești, răspunzându-i că este posibil.
S-a mai interesat de situația din județele Argeș, Brăila, Sibiu și Galați și i s-a spus că lumea a ieșit în stradă cerând pedepsirea celor vinovați de viața grea. I-a mai cerut comandantului bani pentru a se înscrie la popotă și a-și cumpăra lenjerie intimă, spunând că o să-i dea un milion de lei dacă va fi depus la Voinești și că o să ne facă oameni pe toți. Apoi ne-a avertizat că vom avea război civil în țară întrucât dușmanii țării urmăresc de multă vreme acest lucru.
În dimineața de 23.12.1989, la ora 06:05 pe telefonul de oraș din biroul d-lui col. Kemenici s-a primit un apel la care eu am răspuns întrucât comandantul vorbea pe firul militar iar o voce de bărbat mi-a comunicat că dacă într-o jumătate de oră nu prezentăm trădătorii la poartă vor șterge cazarma de pe
PROCUROR MILITAR
si [Pițu Cătălin Ranco]
MARTOR
si [Mareș Ion]
9 230
fața pământului. I-am dat telefonul domnului Kemenici și necunoscutul a repetat amenințarea, adăugând faptul că sunt de la trupele speciale.
După exact o jumătate de oră a început să se tragă asupra cazărmii în rafale de pistoale mitralieră, eu personal văzând foc la gura țevii, din blocurile din apropiere.
Soldații noștri au ripostat trăgând în aer. Am fost anunțat că cercetașii observatori văzuseră cinci elicoptere ce se apropiau de noi și a ordonat deschiderea focului. Nu au existat victime la sol nici rezultate ale tragerii artileriei.
A sunat din nou telefonul iar necunoscutul a spus “Ați crezut că glumim, acesta nu este decât începutul!!” după care a închis. M-am deplasat în biroul comandantului iar acesta mi-a spus că a ordonat mutarea în câmp a soților Ceaușescu, la niște barăci metalice unde existau și bateriile artileriei antiaeriene.
Mi-a ordonat să mă deplasez acolo și să organizez dispozitivul de luptă astfel încât să existe siguranță deplină și să iau măsuri de mișcare. M-am deplasat la dispozitiv constatând că soții Ceaușescu se aflau într-un punct de comandă mobil, în fața acestuia fiind cpt. Stoica iar în interior se mai aflau cpt. Boboc și plt. Paise. Am anunțat colegii că mașina respectivă constituie punctul de comandă de rezervă al comandantului. Au rămas acolo până în seara zilei de 23.12.1989 când au fost readuși în cazarmă, unde au rămas și pe data de 24.12.1989.
În ziua de 24.12 am participat, din propria inițiativă, la executarea unor măsuri în oraș, respectiv la Mănăstirea Dealu, stația PECO, Cofetăria Magnolia, blocurile turn din cartierul Micro9 și complexul agroalimentar de lângă Gara Târgoviște Sud întrucât se primiseră telefoane că se trage în aceste locații și exista riscul de a fi fost dispuse dispozitive explozive în diferite locuri publice. Am putut face acest lucru deoarece comandantul meu se întorsese din concediul medical.
La Mănăstirea Dealu, Stația PECO și blocurile turn nu s-a tras, informațiile primite fiind false.
Aflându-mă lângă complexul agroalimentar PAF COM cu un tanc, am observat doi civili urcați pe o macara. În timp ce efectam deplasarea din dispozitivul amplasat în spatele unui gard de beton ce separa calea ferată de șosea, dispozitiv din militari și gărzi patriotice, ce existau dinainte de sosirea mea, s-a deschis focul asupra celor doi din macara, unul din aceștia fiind lovit în plin și a căzut, rămânând agățat în corpul macaralei.”
Page 240/322

DOSAR REVOLUȚIA.
2018.
Dâmbovița vol 11
Declaratie
ION TECU.
” mobile, respectiv avioane în condițiile în care exista interdicție totală în zbor. În jurul orei 21:00 asupra cazării a evoluat o aeronavă cu luminile de bord aprinse asupra căreia s-a deschis focul cu unitatea antiaeriană. Altitudinea la care a evoluat avionul a fost de peste 10.000 metri, proiectilele spărgându-se la 9000 – 10000 metri. După ora 01:00, în noaptea de 22/23.12.1989, la 3 km de pozițiile de tragere ale bateriei antiaeriene, pe câmpul din spatele unității au început să evolueze ținte luminoase care imitău zborul elicopterelor, dar nu se auzeau motoarele elicopterelor în cauză, astfel asupra lor nu s-a deschis focul. Acestea apăreau pe ecranele stațiilor de
radio-locație, dar cu traiectorii atipice.
PROCUROR MILITAR si [PCR Pițu Cătălin Ranco]
MARTOR si [Ion Tecu]”
” 12 204
viteze unghiulare mari. Rachete la nu au fost lansate deoarece nu aveau semnal de autodirijare.
În data de 22.12.1989, în jurul orei 20:00 într-o ședință de lucru ținută de col. Kemenici alături de Mr. Mareș Ion și subsemnatul, primul ne-a ordonat ca în situația în care apare pericol iminent să fie văzuți sau capturați cei doi de către altă persoană, să fim pregătiți să-i executăm.
În jurul orei 05:30
s-a primit un telefon de amenințare pe telefonul direct al comandantului, prin care am fost somați să-i predăm pe soții Ceaușescu, în caz contrar într-o jumătate de oră cazarma va sări în aer. Exact la ora 06:00 s-a deschis foc de provocare de pe blocul de locuințe din jurul unității, latura de vest. Am văzut personal gurile de foc, trăgând rafale scurte de armament de infanterie, aproximativ 5 minute, din trei locații diferite. Nu am auzit gloanțele șuierând sau ricoșeuri, deși erau la doar 100 m distanță. Nu au existat răniți.
Alături de soții Ceaușescu am rămas în dormitor, neavând armament asupra mea, în intervalul 19:00-21:00, pe data de 22.12.1989.
Le-am oferit de mâncare și am discutat cu Nicolae Ceaușescu despre sinuciderea generalului Milea, situația de la Timișoara și vizita în Iran.
Nicolae Ceaușescu susținea că generalul Milea s-a sinucis și că îl considerat trădător, de altfel susținea că a fost trădat de toți. Mi-a spus că nu a ordonat el omorârea populației la Timișoara ci generalii Gușă și Milea au făcut acest lucru iar vizita în Iran nu a fost o sfidare ci a fost planificată și nu a realizat gravitația situației din țară.
M-a întrebat armata ale cui ordine le executăm, iar eu i-am spus cele ale generalului Gușă, Ceaușescu spunându-mi că acesta este un trădător și că ar fi bine să executăm ordinele generalul Stănculescu. Comunicându-i că discutăm cu acesta de o oră, Nicolae Ceaușescu a spus că facem foarte bine deoarece în”
Page 214/322

TVR vol. 100, pp. 28-30

Tribuna (Sibiu) 20, 22, 27 februarie 1990 (sursa adt.arcanum.com)

“Simple greseli si coincidente?”

Cimpoi Adrian Ultima actualizare 28/02/2023

Joi, 22 decembrie 2022, generalul magistrat Cătălin Ranco Pițu, șeful Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cel care a instrumentat „Dosarul Revoluției”, a declarat că la Revoluția Română din Decembrie 1989 nu au existat teroriști. O declarație dată, la 25 decembrie 1989, de un colonel (r) CIE, fosta DIE, pe numele său Domițian Bălței, răstoarnă cele spuse de către procurorul militar Pițu.

La vremea respectivă, Domițian Bălței a descris în detaliu cum au acționat teroriștii la Revoluție, de unde trăgeau și că unii dintre aceștia făceau parte din Direcția a V-a Securitate și Pază a dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Este vorba despre un raport al lui Domițian Bălței adresat „Comandamentului Unic al MApN”, mai exact generalului Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major al Armatei, și generalului Iulian Vlad, ultimul șef al Securității. Documentul este prezentat de cercetătorul american Roland O. Thomasson, în volumul „Căderea unui dictator – Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989”. Volumul a fost realizat sub umbrela Institutului Revoluției Române, în perioada în care fostul premier Petre Roman ocupa funcția de director general al IRRD, iar Andrei Ursu, pe cea de director științific.

Interesant este faptul că acest raport al fostului colonel CIE apare chiar în „Dosarul Revoluției”, instrumentat de Cătălin Ranco Pițu.

Raportul lui Domițian Bălței:

„F. Urgent

Către 

Comandamentul Unic al MApN

În atenția tovarășului General Maior Gușă

și tovarășului General Colonel Vlad Iulian

Subsemnatul  col (r) Bălței Domițian, raportez:

Organizînd un punct de observație în spatele zonei de operații a grupurilor de rezistenți din spațiul Cal. Dorobanți – Televiziune, am constatat următoarele:

1. Ca grupare, aceștia operează în grupuri mici, localizate în casele de lucru ale securității pe care le posedă în zonă, precum și în case ale colaboratorilor lor.
2. Începând de sâmbătă 24 dec. a.c., dimineața se retrag individual peste str. Radu Beller, deplasându-se în zona Cal. Floreasca, precum și în spatele Căii Dorobanți, peste Str. Teheran, în direcția Centrului de Supraveghere al Securității din apropierea vilei fostului dictator (acest centru se află în apropierea vilei utilizată de Zoia). După masă, către seară, se reîntorc în zona de operații din Piața Dorobanți – Piața Aviatorilor, vis-a-vis de Televiziune. În aceste condiții, cred că s-ar putea proceda la o verificare pe timp de zi, a imobilelor din linia I și a II-a din această zonă și ocuparea lor de către militari și luptători din gărzile patriotice, cu asigurarea unei supravegheri a imobilelor din linia a III-a.
3. Pe timp de noapte, grupurile de rezistenți din zonă utilizează un sistem de comunicări și de orientare a operațiilor, folosind semnalizări cu lanterne. Centrele de dirijare sînt amplasate pe terasele blocurilor turn de la Parcul Floreasca (patinuar – Automatica), precum și terasa blocului Securității din apropierea intrării la metrou din Piața Aviatorilor (primul bloc de pe Bul. Aviatorilor).
4. În blocul susarătat sînt masate forțe mari; menționez că în acest bloc a fost amplasat încă de mult timp forțe apreciabile de ofițeri de Securitate aparținînd unității de asigurare a pazei dictatorului și pentru supravegherea zonei.
5. Grupurile de rezistenți din zonă dețin și centrul de asigurare a ascultărilor telefonice din zonă (sau poate și a altor zone din Capitală). Convorbirile telefonice care nu le convin le blochează (după prima mea convorbire cu M.Ap.N., azi dim., când vroiam să raportez cele cuprinse în prezentul raport, mi s-a blocat telefonul, iar în prezent este ținut permanent sub atenție).
6. Conducerea grupurilor de rezistenți a chemat la acțiune utilizandu-i, și pe ofițerii de rezervă de Securitate care au aparținut unității de pază a dictatorului.
7. Pe traseul Piața Dorobanți-Cal. Dorobanți-Sediul Central, grupurile răzlețe de rezistenți încă mai folosesc case de lucru ale Securității, din care mai trag focuri de armă care, însă, s-au mai redus.
8. Se constată o creștere a efectivelor grupărilor operative din Drumul Taberei, respectiv din spațiul Intr. Tricodava – Complexul Comercial – blocurile din spațiul Parcul Moghioroș. Această creștere s-a constatat în noaptea de duminică/luni 25.XII grupurile masate aici, insistând să înainteze în direcția Centralei telefonice și M.Ap.N. Spre dimineață s-au retras în (…). Menționez că și grupurile din acest spațiu utilizează, la fel, un sistem de comunicări codificate, utilizînd semnale cu lanterne, de pe blocurile înalte din zona blocurilor de la Complexul Comercial – Str. Tg. Neamț.
9. Fiul lui Postelnicu, care domiciliază în Str. Constantinescu (din zona Radu Beller), este f. activ, face dese deplasări, în grup cu alți indivizi, utilizând un autoturism tip Aro, de culoare gri.
10. Din date, pe care nu le-am putut verifica, grupurile de teroriști masate în blocul Securității din Piața Aviatorilor (de lângă intrarea în metrou) dispun de un tunel de mare dimensiune, care ar avea legătură și cu centrul de supraveghere a zonei, la care m-am referit mai sus. De asemenea, posedă un depozit subteran de armament, situat sub părculețul alăturat blocului. Mai posedă un buncăr cu armament în zona Str. Constantinescu, peste Str. Radu Beller.

Raportez că în organizarea punctului de supraveghere pe care l-am organizat în spatele liniei de operații Dorobanți (de la Televiziune) sînt ajutat de cîțiva luptători din gărzile patriotice, desfășurînd această activitate începând din seara zilei de sâmbătă 24 dec. a.c. Raportez că unul dintre luptători este rănit (nu grav)”.

Sursa raport Domițian Bălței: http://gh-ursu.ong.ro/

Șeful Secției Parchetelor Militare, generalul magistrat Cătălin Ranco Pițu, în decembrie 2022: „Nu au existat teroriști în Decembrie ’89, n-am nicio îndoială! Ne-am împușcat între noi, așa cum au spus-o mulți, ca urmare a acelei psihoze care a existat în decembrie”

„Pentru sutele de mii de români ieșiți în stradă, ieșite în stradă, a fost o revoluție autentică și este corect să fie așa.

Pentru victime și urmașii victimelor, este revoluție. Doar că probatoriul demonstrează, pe lângă acea revoluție, s-a înfiripat și altceva. Iar acel altceva este responsabil pentru aproape 1.000 de morți de după 22.

Nu au existat teroriști în Decembrie ’89, n-am nicio îndoială! Ne-am împușcat între noi, așa cum au spus-o mulți, ca urmare a acelei psihoze care a existat în decembrie.

Și să închid într-un mod așa, ușor-ușor umoristic, deși nu e vorba despre așa ceva în cazul acestei emisiuni: un alt martor foarte important, Mihail Montanu, a spus că în Decembrie 1989 a avut loc inserția, zice el, dintre Partidul Comunist Român și Partidul Comunist Român – aș adăuga eu, cu un pic de condiment GRU-KGB”, a spus Pițu, la TVR 1, în cadrul emisiunii „Decembrie Roşu”.

Probatoriul administrat în cauză a demonstrat, fără echivoc, inexistenţa unor forţe
contrarevoluţionare şi, implicit, ficțiunea scenariului referitor la pregătirea, dotarea şi
modul de acţiune al „teroriştilor” (p. 87 Rechizitoriul Dosarului Revolutiei, 2022)

CC Vol. 105 (zona: CC PCR)

TVR vol. 100 (zona TVR)

Diverse vol. 10 verificari auto, pp. 19-20

Soții Ceaușescu, „victime” în dosarul Revoluției

Faptul că un avocat a depus apel împotriva hotărârii prin care Elena și Nicolae Ceaușescu au fost judecați și executați la Garnizoana Târgoviște nu este singura „ciudățenie” juridică legată de sângeroasele evenimente din decembrie 1989. În al doilea dosar al Revoluției, cel deferit instanței supreme pe 8 aprilie 2019 și retrimis la Parchet un an mai târziu, printre părțile vătămate figurau și Elena și Nicolae Ceaușescu, reprezentați de fiul lor, Valentin Ceaușescu. Sentința de condamnare la moarte a cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu, contestată după 34 de ani. Numele dictatorilor vor fi strigate în sala de judecată Soții Ceaușescu, părți vătămate (pozițiile 2279 și 2280).

Foto: Ionuț Mureșan Este vorba de dosarul în care erau inculpați Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus şi Emil „Cico” Dumitrescu pentru infracţiuni contra umanităţii. Valentin Ceaușescu nu s-a constituit niciodată parte civilă în dosar și a precizat că nu solicită daune în numele părinților lui. În realitate, a fost vorba doar de o „chichiță” juridică, ivită din faptul că în evidențele celor care au murit la Revoluției au fost socotite și cadavrele celor doi dictatori. Mai departe, procurorii Secției Parchetelor Militare i-au introdus pe Elena și Nicolae Ceaușescu pe lista „părților vătămate” în evenimentele din decembrie 1989, fără a mai ține cont că – din punct de vedere istoric – cei doi fuseseră agresori, nu victime. „Procurorii militari au introdus nelegal în cauză, în calitate de victime, cuplul dictatorial conducător al regimului comunist, respectiv pe (Nicolae și Elena Ceaușescu – n.r.) care, deși erau persoane civile (deci îndeplineau formal prima condiție), în opinia clienţilor săi, au fost direct implicați în ostilități, fiind chiar coordonatorii principali ai represiunii din perioada 16-22 decembrie 1989 în urma căreia au fost ucise sute de persoane civile inocente și vătămate altele, de ordinul miilor, care au fost rănite sau arestate ilegal. Pentru acest motiv, a opinat că introducerea soţilor (Ceaușescu – n.r.) în acest proces în calitate de victime ale infracțiunilor contra umanității este o mare eroare juridică”, au arătat avocații revoluționarilor, conform hotărârii din data de 25 octombrie 2023 a Curții de Apel București. Al treilea dosar al Revoluției din decembrie 1989 Pe data de 14 iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestațiile lui Iliescu Ion, Voiculescu Voican Gelu, Rus Iosif împotriva hotărârii Curții de Apel București din 25 octombrie 2023 și a dispus pentru a doua oară restituirea la Parchet a dosarului Revoluției, pentru nereguli în anchetă. Ulterior, pe 18 iulie 2024, Secția Parchetelor Militare (SPM) a comunicat că menține decizia de trimitere în judecată a celor trei pentru infracțiuni contra umanității și a trimis instanței supreme lămuririle cu privire la neregulile constatate de judecătorii de cameră preliminară. Procurorii SPM notează că, începând cu data de 22.12.1989 (orele 16.00) și până la data de 30.12.1989, Ion Iliescu s-a folosit de autoritatea de care dispunea în calitate de lider al noii structuri care preluase puterea politico-militară în stat, de inițiator şi coordonator al comandamentului unic de conducere (organism politico-militar), respectiv de preşedinte al CFSN (care şi-a subordonat întreaga forţă militară a României). Prin apariţiile sale la TVR şi comunicatele CFSN, Ion Iliescu a desfăşurat o activitate sistematică şi generalizată de dezinformare a populaţiei României şi a opiniei publice internaţionale cu privire la existenţa unor forţe contrarevoluţionare securist-teroriste şi necesitatea lichidării acestora. El a acționat în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea unei psihoze securist-teroriste, cu scopul de a-şi asigura, în contextul Revoluţiei române, accederea la putere, menţinerea şi consolidarea puterii politice în stat, se mai arată în rechizitoriu.
Citeşte întreaga ştire: Sentința de condamnare la moarte a cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu, contestată după 34 de ani. Numele dictatorilor vor fi strigate în sala de judecată 

CC vol. 11, pp. 87-88

Silviu Constantinescu, revolutionar, 01.08.1991

Apoi i-am spus [Generalului Stefan Gusa] ca planul de actiune al securistilor il cunoaste amanuntit, generalul Vlad.– ,Daca spune ca nu stie minte, aduceti-l in fata mea: Am inteles ca a trecut de partea voastra!’ (Ion Dinca). Am intrebat de unde se afla generalul Vlad. Mi-a raspuns calm ca e pe hol, vine imediat. IN ACEL MOMENT MI-AM DAT SEAMA CA SECURISTII SINT SI PRINTRE NOI.