To say that the accusations against Ion Iliescu by the military prosecutors are ridiculous and beyond unfair is an understatement. Iliescu has many actions to answer for, both before and after December 1989, but that does not make him automatically guilty for what happened in December 1989. Accusing somebody of something they did not do and are not guilty of is not justice.
Below the accusations of the military prosecutors and their reception inside and outside Romania. Following that several important points in regard to Iliescu’s actions, frequently citing full passages of his own words (something rarely done inside Romanian and by Romanian emigres who either misremember, misquote, or cherry-pick quotes out of context):
In his evening speech on 22 December 1989 from the balcony of the Central Committee building, when Iliescu announced the capture of Nicolae Elena Ceausescu, he said explicitly that there would be a public trial. (If Iliescu had intended to kill the Ceausescus from the very start–as so many assume or maintain–it is practically unimaginable–it would be incredibly stupid–to have promised the Romanian public a public trial).
In a later intervention at the Television Station, Iliescu was quite explicit about those they believed were shooting: special units of the Securitate shooting on behalf of Ceausescu. However, if anything, his words suggest he appears to have overestimated the ease with which the forces that had joined the Revolution would be able to overcome this last gasp of resistance.
As late as the 24th of December, Iliescu was resisting the counsel of other Front members to have the Ceausescus killed, with Gelu Voican Voiculescu later claiming he prevailed upon Iliescu by saing: “Sir, do you want to end up like Allende?”
On the night of 24/25 December, Army General Nicolae Militaru ordered DIA Rear Admiral Stefan Dinu to deliver Nicolae Ceausescu his insulin which he had now been without for a substantial period, because they feared he might go into a diabetic shock and die. This once again suggests that the killing of the Ceausescus was not something rushed into, an intention from the very beginning.
——————————————————————————————————————
Brought to book in Bucharest Romania’s ex-president, Ion Iliescu, goes on trial
Romanians hope to learn what really happened during the revolution
TO THIS day, Romanians remain baffled by what actually happened during the violent spasm which rid the country of its communist dictator in December 1989. Seeking to give them a definitive answer, on April 17th prosecutors indicted Ion Iliescu, the first post-communist president of the country, for crimes against humanity allegedly committed during the revolution he was instrumental in leading.
If the trial of the 88-year-old two-time president succeeds in settling the record that would be a fine thing. It probably will not happen, though. In the rest of eastern Europe, the end of communism was a mostly peaceful affair, but in Romania things were different. The revolution started in the western city of Timisoara, where dozens were shot. Nicolae Ceausescu, the communist dictator, then called a rally in Bucharest. But when, on television, people could be heard shouting, “Down with the dictator,” the game was up. He fled in a helicopter but was arrested, and executed alongside his wife on Christmas Day.
Mr Iliescu is a divisive figure. Detractors despise him for his communist past and for, as they believe, hijacking the revolution. Former communists did prosper after the revolution; but that was true from Prague to Vladivostok. The former president is already on trial for his alleged role in orchestrating violence committed by miners he called to come and crush anti-government protests in Bucharest in June 1990, a far less murky case.
Since the indictment Mr Iliescu has said nothing. But on April 13th he wrote on his blog that he was proud of what he did, that it was ridiculous to pretend that democracy and its institutions should have been established the second the Ceausescus fled, and that he is being made a scapegoat. Many victims’ families will be relieved when he goes on trial, as they have never had clear answers as to why their loved ones died. Valentina Radu, aged 85, a retired teacher, said: “He may not go to jail, but history has to know the truth about Iliescu and the revolution.” After so many years, however, it probably won’t be the whole truth, or even wholly true.
“Dar de ce doar trei? Pentru că grupul era mult mai mare”, a întrebat retoric, la Digi24 istoricul Stelian Tănase.
„Dar de ce doar trei? Pentru că grupul era mult mai mare. Avem şi nişte militari acolo şi au dispărut misterios, dar sunt oameni care au fost în echipă şi sunt în viaţă. E suficient să luăm nişte imagini filmate în clădirea CC, să le vedem figurile, să le identificăm şi trebuie implicate într-un fel sau altul. (…)
1) On the evening of 22 December 1989, in the following video (approx. min 2:58-3:30 below) , as broadcast live on Romanian Television at the time, Ion Iliescu announced clearly that Nicolae Ceausescu “va fi arestat, supus judecatii publice” or “will be arrested and subjected to a public trial.” It has to be pointed out that if Iliescu and company indeed truly planned to execute the Ceausescus ahead of time, it would have been monumentally stupid to make a public promise about a public trial that could then be hurled at them for years to come after the secret trial and execution of the Ceausescus as evidence of their illegitimacy to rule.
Transcript from Revolutia Romana in Direct (1990), pp. 84-85.
Ion Iliescu (TVR 22.12.1989): “…o grupă din unităţile securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu , să apere sediul lui, ascuns undeva prin subsoluri, prin nişte tuneluri pe care el şi le-a construit şi care comunicau între sedii şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi, când era Piaţa plină de lume, aşa cum aţi văzut, au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului Comitetului Central…”
–Avem, din nou, legătura cu studioul, pentru a vă informa că Ion
Iliescu este aici, este viu. Au fost zvonuri în legătură cu arestarea lui. Şi lucruri mai rele s-au spus în legătură cu soarta dumnealui. Este viu, este aici, lângă noi, să-l ascultăm.
Ion Iliescu:
–
Nu cu arestarea, ci problema se pune cu totul altfel. Adică, aşa cum aţi văzut, ne-am întâlnit în faţa sediului Comitetului Central, am comunicat cu oamenii din piaţă, urma să constituim un nucleu organizatoric, pentru că ceea ce constituie tragedia soartei noastre astăzi, tragedia pe care a lăsat-o în urmă acest regim bezmetic al dictatorului Ceauşescu, este acest vacuum de putere care s-a creat. Noi trebuie să depăşim acest moment dificil. Al vacuumului de putere. Fără o putere organizată nu se pot rezolva problemele grave cu care se confruntă poporul în ţară. Este însufleţitoare toată această atmosferă de entuziasm, de dăruire, euforia acestei eliberări de un regim bezmetic, care n-a cunoscut scrupule. Care a mers la crimele cele mai odioase. În momentul în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, care fusese ocupat de forţe patriotice, o grupă din unităţile securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, să apere sediul lui, ascuns undeva prin subsoluri, prin nişte tuneluri pe care el şi le-a construit şi care comunicau între sedii şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi, când era Piaţa plină de lume, aşa cum aţi văzut, au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului Comitetului Central, unde se aflau şi se află Nuţă [sic. nucleul?], oameni de bine, reprezentanţi ai populaţiei, care se constituiau în această structură nouă a puterii. Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolţite, care loveşte până şi înainte de moarte şi care a reuşit…
Teodor Brateş:
–
Da, o să arătăm nişte fotografii…
Ion Iliescu:
–
… să producă noi tragedii, noi victime, pe altarul luptei pentru eliberare naţională.
Ceea ce vreau să spun acum, înainte de a reveni cu o chestiune mai completă, pentru că ne–am aflat în faza redactării unui document, o chemare a Consiliului Frontului Salvării Naţionale, pe care o să–l dăm citire pe postul de televiziune şi n–am reuşit să realizăm acest lucru, deci am să solicit încă câteva minute pentru câţiva reprezentanţi ai acestui nucleu. Până atunci, vreau să fac apel, în primul rând, la cei care se află în faţa sediului Comitetului Central. Încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici. Aşa cum aţi văzut, încă se trage. Acum însă situaţia s–a schimbat. Raportul de forţe s–a schimbat. Sunt unităţi militare care, în general, au pus stăpânire pe situaţie, dar trebuie lichidat acest nucleu de sinucigaşi. De aceea apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul Palatului şi a sediului, ca să poată pătrunde armata. Cu…ăăă…. sunt unităţi blindate… ăăă, formaţiuni blindate, formaţiuni speciale care vin să cureţe…ăăă… această zonă de acest nucleu.
Teodor Brateş:
–Da, mă iertaţi că vă întrerup!…
Ion Iliescu:
–Da, poftim!
Teodor Brateş:
–Facem un apel către cadrele medicale, sunt răniţi în Piaţa Palatului! Să se ducă
acolo cu salvările, să–i salveze pe oameni cât mai repede! Şi în sediul Comitetului Central sunt răniţi.
Ion Iliescu:
–Din partea consiliului, se află în sediul Comitetului Central generalul Guşă, şeful
Marelui Stat Major, împreună cu o grupă şi de militari, şi de civili şi în sediu trebuie făcută ordine, pentru c–au pătruns foarte mulţi oameni şi împiedică chiar rezolvar
ea problemelor operative. Deci trebuie să ieşim din faza asta de euforie, de entuziasm general, şi să căutăm să ne organizăm, cu structurile care să acţioneze pentru aceste probleme. Rugăm toate autorităţile locale, în toate centrele judeţene unde pot să a
pară asemenea probleme, cetăţenii, împreună cu factorii militari, unităţile militare, cu oameni de bine din administraţia locală, să colaboreze, să conlucreze, cu sprijinul cetăţenilor, pentru a stăpâni situaţia şi a elimina toate aceste elemente.
Avem ştiri că soţii Ceauşescu sunt arestaţi, de asemenea o serie de alţi demnitari…
Teodor Brateş:
–Da, este o ştire acuma, că Nicu Ceauşescu ar fi fost văzut la Podul Băneasa,
într–o maşină ITB, îndreptându-se spre zona aceasta a Televiziunii. Rugăm pe toţi
cei care sunt în această zonă să fie atenţi, să nu scape!
Gelu Voican Voiculescu:
–Echipele de operare îşi fac foarte bine datoria. De–abia am putut noi să ajungem acuma.
Ion Iliescu:
–Bun! În general, cetăţenii au fost foarte ordonaţi, au răspuns conş
tiincios, în tot oraşul s–au creat filtre, baraje de control a circulaţiei. Este un lucru bun. Rugăm, pe mai departe, cetăţenii organizaţi în asemenea formaţiuni de autoapărare, de iniţiativă, să controleze şi să ajute la stabilirea ordinii în tot oraşul.
Noi o să ne adresăm, după aceea, că trebuie, totuşi, să facem să funcţioneze tot sistemul de stat. Adică ministere, unităţi administrative, administraţii locale, trebuie să asigure funcţionarea organismului social. Aprovizionarea populaţiei, alimentarea cu apă, cu energie, cu tot ce trebuie.
Neidentificat
–Să intre…?
Ion Iliescu:
–Nu, nu! Ne retragem ca să discutăm.
Neidentificat
–Să anunţaţi cetăţenii!
Neidentificat
–Da. Aşa cum am spus, urmează, peste circa jumătate de oră, să venim şi să ne
adresăm cu o chemare către cetăţenii ţării, din partea noii structuri a puterii.
Gelu Voican Voiculescu:
–Contralovitura nu a reuşit. Omul providenţial al momentului acesta
a stat tot timpul alături de comandament.
Neidentificat
–… în interior.
Neidentificat
–Bravo! Asta e foarte bine!
Teodor Brateş:
–Vă mai citim nişte ştiri.
Ion Iliescu:
–E o comunicare din partea formaţiilor militare care au fost în sediul Comitetului
Central, să ştie toate familiile că toţi cei care s–au aflat în sediul Comitetului Ce
ntral au scăpat cu viaţă.
Gelu Voican Voiculescu:
–Contralovitura nu a reuşit!
Ion Iliescu:
–Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigaşi şi de terorişti!
3) In January 1992, long after Gelu Voican Voiculescu had fallen afoul of Ion Iliescu and the former had ample room for resentment and payback, Voican Voiculescu told Adrian Paunescu in the pages of Totusi Iubirea that on the morning of 24 December 1989, it was he who prevailed upon Iliescu to change his opinion and consider the immediate execution–without public trial–of the Ceausescus:
Gelu Voican Voiculescu claims that he prevailed upon Ion Iliescu to consider the immediate execution of Nicolae and Elena Ceausescu only after the attacks of 23/24 December 1989, with the memorable phrase: “Sir, do you want to end up like Allende?” (cited in this following article from 2000: https://romanianrevolutionofdecember1989.com/theories-of-collective-action-and-revolution-2000/ , see page 1088).
4. Finally, efforts were made to keep Nicolae Ceausescu from slipping into a diabetic coma and potentially dying before the trial. A cynic could say this was for appearances sake, that they wanted Nicolae Ceausescu healthy enough to stand trial and be sentenced, but it is evidence that they were still trying to keep him alive and coherent at that time.
The details of the delivery of insulin to the diabetic Nicolae Ceausescu on the night of 24-25 December 1989 so that he would not go into a state of diabetic shock/coma.
Viorel Domenico, Ceausescu la Targoviste (1998), pp. 212-213
Nicolae Militaru about the incident from Bacescu 1994 above, and Stefan Dinu (DIA) about it in his testimony before the senatorial commission in Sandulescu 1996 below:
Roland O. Thomasson, PHD 