AN UPDATE from Mihai Demetriade on my FB page: Mihai clarifies that his conclusions refer strictly to a subset (16) of Securitate “safe houses” (“case de lucru”) in Braila, saying he and his wife’s research did not look at the perhaps additional dozens of “safe houses” which were “case de intalniri,” about which he speculates that “very probably they were used in December 1989.”
With this in mind, the information I add below should be viewed rather as supplemental to the Demetriades’ research. I myself cannot link any identified safe house of these 16 concretely to any specific incidence of gunfire in Braila, so I accept the Demetriades’ research as such. What I do present are cases where gunfire did take place, and to which the Securitate likely had access, and may well have had “case de intilniri.” Below, the original text.
——————————————————————————————————————–
CNSAS researchers Oana and Mihai Demetriade have uncovered a subset of “case conspirative”–16 to be exact, per the following article–in the center of the Romanian city of Braila. It is admirable work. Where their conclusions go awry is their effort to discuss what happened in December 1989. Mihai tells the interviewer: “at this time there does not exist direct evidence of a cause and effect variety” that there was gunfire from these “safe houses” in December 1989. Instead, he suggests that there exists “circumstantial evidence that these places were used in that period.” Later, he expands that this might have been just to use them as places of escape/”refuge” “out of fear” and that they could have been the “source of diverse actions.”
True, Demetriade does not say that there were no Securitate terrorists in December 1989, nor that the Securitate definitely did not use these “safe houses” for “diverse actions” (presumably one would conclude, that shooting might be one of those “diverse actions”), but he subtly leaves the impression through his strict constructionalism, that there is no proof that the Securitate shot from “safe houses” in December 1989, based on a subset of 16 listed official safe houses in central Braila in December 1989. (It isn’t clear what Demetriade is expecting as evidence. Unless he has access to a full list of all Securitate safe houses, including those to be used in preparation for and the event of the lupta de rezistenta , and can cross-check things with the early (1990) eyewitness testimonies and reconstructions by military prosecutors in the terrorist files, it would be pretty hard to conclude that nobody opened fire from safe houses in Braila.) Before turning to his specific discussion in the article/interview, it is worth looking at a few broader related issues:
In December 1990, in the pages of the anti-FSN PNTCD newspaper Dreptatea, Viorel Tocan recounted clearly that those who were shooting after 22 December 1989 in Brasov were Securitate cadre, and that they were ultimately reporting not to local authorities but Securitate Director General Iulian Vlad in Bucharest. Let’s take a guess, that at least some of the 50 to 60 phone numbers on the list were from “case conspirative.”
“‘Domnule colonel, noi nu te intrebam daca poti s-o faci, noi te intrebam daca vrei sa opresti macelul in Brasov, s-ti opresti oamenii sa mai traga.’ Col Bucur [Seful Securitatii] i-a raspuns ca nu depinde de el, sa-i opreasca cel care a declansat focul. S-a incercat atunci sa se ia legatura cu Vlad Iulian. Dupa circa o jumatate de ora de tergiversari, col. Bucur a lasat o lista cu 50-60 numere de telefon din Brasov iar el s-a dus la sediul securitatii. La o ora, o ora si jumatate dupa aceea s-a oprit focul. O confirmare: un maior care este si acum la garzi, era coleg cu mine, a inceput sa dea telefoane de acolo, din sediu. La un moment dat a primit un telfon prin care era cautat gen. Zagoneanu [Sef Inspectoratului M.I.] sau col. Bucur, cel care telefona prezentindu-se drept un subordonat de al lor. Acest maior a raspuns ca nici ? era acolo ? si ca ? ? ? la telefon. Interlocutorul ? a intrebat atunci daca este adevarat (?) ca s-a dat ordin de incetare a focului, daca nu mai trebuie sa traga.”
“Brasovul in Zilele Revolutiei. Din Unghiul Acesta–Interviu cu maior (in rezerva fortata) VIOREL TOCAN,” Dreptatea, 23 decembrie 1990, p. 3
Moreover, even in Braila, we have the transcript of intercepted Securitate and Militia personnel on the night of 24/25 December 1989 discussing firing on and eluding the ‘adversary,’ the Army:
To my knowledge, these transcripts first got national coverage in the articles of Lt. Col. Fanica Voinea Ene in 1991 in Libertatea (Braila) and Armata Romaniei. Interestingly, in spring-summer 1990, for example, Lt. Col. Fanica Voinea Ene, wrote columns on the Army in the same PNTCD opposition daily, Dreptatea.
———————————————————————————————————
Mihai Demetriade interview:
În timp ce munceau la o cercetare legată de crimele din zilele Revoluției din Brăila (42 de morți și peste 100 de răniți), au vrut să verifice legendele potrivit cărora s-ar fi tras în mulțime și din unele case conspirative folosite de Securitate. Așa au făcut un studiu separat dedicat acestora.
– Aveți dovezi că din unele din aceste case s-a tras în timpul zilelor Revoluției din Brăila?
M.D: – Nu există nicio dovadă directă la momentul acesta de tip cauză-efect. În schimb, există dovezi circumstanțiale că aceste locuințe au fost folosite în perioada aceea.
Efectivul Securității Brăila era, în decembrie 1989, în jur de 140 de cadre, în toate departamentele.
Se produc evenimentele din 22 decembrie.
Una dintre primele acțiuni ale revoluționarilor a fost să meargă la inspectoratul județean să-i aresteze pe securiști. Acolo au găsit niște ofițeri care, dintr-un motiv sau altul, au preferat să se baricadeze în sediu.
Numărul acestor ofițeri arestați atunci și duși la penitenciarul Brăila variază de la declarație la declarație. Știu din surse controlabile că o bună parte din ofițerii de Securitate ai județenei locale au dispărut în momentele respective.
De exemplu, șeful Securității Brăila, lt.col. Constantin Soare, a dispărut, nu a fost găsit în 22 decembrie.
Adjunctul sefului Securității, maior Savu Cerbureanu, a dispărut și el.
Soare a apărut abia pe 24 decembrie, când a fost arestat. Așa s-a întâmplat cu mai mulți ofițeri care au dispărut pur și simplu.
Există mai multe alte argumente conexe care te îndeptățesc să crezi că au folosit, s-au refugiat în aceste case, unele dintre ele considerate safe.
E plauzibil, nu există probe directe, în contextele critice de atunci, din frică, să fi fost folosite aceste case fie ca adăpost, fie ca sursă a unor diverse acțiuni.
Let us take one of the safe houses identified by the Demetriades, from the address entered into the map in the above article, Calea Calarasilor 55, right in the area where there was much gunfire upon key targets and personnel during these days. The military was quite detailed in listing these:
The Romarta bloc is mentioned often in eyewitness accounts. Its address, is Calea Calarasilor 52, exact vis-a-vis, on the opposite corner from the address given for the safe house. This could all be just a coincidence of course, although if I were arguing that the Securitate’s safe house may have just been used for “refuge…out of fear” I might find it a little too close for comfort for my liking.
Armata Romaniei, nr. 41 (96) 9-15 octombrie 1991 p. 3
Lt. Col. Fanica Voinea Ene, “Intimplari Straini la Braila (VIII)” (n-a aparut in serialul publicat in Libertatea (Braila))
Locotenent-colonel dr. Petru Nica: Eu locuiesc intr-un bloc la care domiciliaza si unii ofiteri din fosta securitate si militie. E vorba de blocul ,Romarta’ din care, nu-i nici un secret, toata lumea o stie, s-a tras asupra demonstrantilor din piata si asupra aparatorilor Consilului.
Focul s-a executat incepind cu 23 decembrie seara, dar fenomene oarecum bizare au aparut aici cu 4-5 zile inainte. De pilda pe 18 dupa amiaza, am constatat cu stupoare ca de pe cutiile postale si usile apartamentelor cadrelor Ministerului de Interne au disparut numerele si numele lor. Sotia mi-a spus sa le stergem si noi. I-am interzis. N-aveam de ce ne ascunde. Apoi, dupa consemnul asta, cine stie ce persoane ti-ar fi putut intra in casa. Alta bizarie: boxele respectivelor au fost camuflate cu table, cartoane si alte materiale, sa nu se vada ce-i in interior. Un du-te-vina la fel de inexplicabil a constat familia mea la aceste apartamente; in conditiile in care, se stie, si ei ca si noi erau in alarma de pe 17 decembrie 1989. Ca sa nu mai vorbesc de lazi suspecte, care nu aparusera pina atunci…
Lt. Col. Fanica VOINEA ENE, “Braila in zilele revolutiei (12),” Libertatea (Braila), 27 decembrie 1991, p. 1; p. 2.
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/pregatirile-pentru-luptele-de-dupa-22-inainte-de-22/
Subinginer Nicu Preda: Ciudat e ca n-am gasit tuburi la fata locului, dar de pe jos, unde ricosasera gloantele, am putut aduna proiectile de o factura deosebita, calibru mic, ascutite la virf. Le-am predat procurorului militar.
Lt. Col. Fanica VOINEA ENE, “Braila in zilele revolutiei (5),” Libertatea (Braila), 5 noiembrie 1991, p. 1; p. 3.
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/11/06/braila-in-zilele-revolutiei-5/
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/11/20/braila-in-zilele-revolutiei-6/
Roland O. Thomasson, PHD 