In the unsettled context of early 1990 (roughly January-March), Securitate officials, Interior Ministry (Police) officials, Military Prosecutors, and others were still willing to talk about the reality of the Securitate terrorists in December 1989.  What is significant is that the Securitate terrorists were talked about as “others,” as coming from the D.S.S. and M.I., but as not representing those institutions–of which the interlocutors were a part, and which they were now attempting to rehabilitate, out of personal and institutional interests.  However, in doing so, in seeking to distance themselves and the surviving institutional entities, they were admitting both the existence of the “terrorists” and the institutional affiliation/identity of the “terrorists.”  Below, five examples*:

General Maior Ghita Grigorie: “Trupele de securitate nu au nimic comun si nu pot fi confundate cu acele forte speciale de securitate si elemente teroriste care au fost pregatite in ascuns de dictator…pentru operatii de tip gherila urbana” (Adevarul, 19 ianuarie 1990)

Uluitoarea Tehnica a Teroristilor (Adevarul, 20 ianuarie 1990, p. 2)

Adjunctul Procurorului General, General Maior Gheorghe Diaconescu

In legatura cu campania terorista desfasurata intre 22 si 31 decembrie 1989 au fost retinute de fortele armate mult mai multe persoane suspecte decit numarul celor vinovati in mod real de actiuni de terorism.  Explicatia e simpla:  teroristii faceau parte din unitati si formatiuni specializate ale Ministerului de Interne…

Bucharest Police Chief Bitlan, FBIS EEU 90 013 (19 January 1990), pp. 68-69 (translated interview from Magyar Hirlap, 8 January 1990).

Nicolai Stanca and Maiorul Ion Iliuta (U.S.L.A.)

Maior Mihai Floca, “Reportaj la U.S.L.A.,” Tineretul Liber, 5 ianuarie 1990, p. 4.

Ulterior au fost ,curatate’, ‘periate’ vilele din jurul Televiziunii, precum si cele situate pe Calea Dorobanti, pina la piata.  Din toate acestea nu s-a mai tras.  Cu acest prilej s-a descoperit ca de pe casa scarii, in zilele precedente, se executase foc asupra locuintei unui scriitor.  Specialistii unitatii au ajuns la concluzia ca s-a folosit un pistol Heckler-Koch, cal. 5,6 mm, cu tub cartus cu ardere, completa, ceea ce confera gloantelor o mare putere de patrundere…

Maiorul Ion Stefanut (USLA)

Horia Alexandrescu, “Cartuse pentru Elefanti!” Tineretul Liber, 25 martie 1990.

“Un capitol aparte privind mijloacele folosite il constituie cartusele cu care s-a tras in Revolutie, multe gloante gasite fiind cel putin ciudate, de provenienta straina. Intr-o ampla ancheta, “Tineretul Liber” incearca sa elucideze misterul gloantelor “ciudate” apelind la maiorul Ion Stefanut, inginer specialist in armament si munitie la M.Ap.N.

Cartuse de tip “Kynoch-Magnum” s-au gasit la Buzau, dar si in zona Televiziunii si se pare ca o “mostra” a mai fost depistata si in zona fostului c.c. Este produs de firma “Kyondi”, celalalt cuvint “Magnum” fiind o unitate de masura. Acest cartus are calibrul 9,5 mm sau 0,375 toli. Este un cartus de vinatoare pentru vinat mare si poate fi tras cu orice tip de carabina sau puscaa de calibru 9,5 care are o camera destinata unui astfel de gen de incarcatura. Este un cartus de mare putere, caracteristicele lui permitind ca un bun tintas sa loveasca perfect si mortal la o distanta de 1000 m, viteza initiala a glontului este de circa 850 m/s. Pulberea din cartus este, intr-adevar mai neobisnuita, dar deloc noua, avind in vedere ca se fabrica din anii 70. Este vorba de o pulbere sub forma de…macaroane, cu ardere constanta, care imprima glontului o viteza marita, determinind si o mica uzura a tevii. “Macaroanele” sint facute din nitroceluloza plastificata cu nitroglicerina. Glontul este de tip “Softnosed”, ceea ce in traducere ar insemna, “cu nasul moale”, adica la impactul cu tinta, virful glontului se deformeaza radial, ceea ce determina producerea de rani grave la intrare. Nu este un glont penetrant raminind pe loc, dar provocind o lovitura de categoric mortala. Glontul este un miez de plumb acoperit intr-o camasa de tombac, un aliaj pe baza de cupru.

Apartia cartuselor de acest tip dovedeste ca si la noi exista asemenea arme de vinatoare. In dotarea fortelor noastre armate nu exista o astfel de arma.

Cartusele “Kynoch-Magnum” ramin stranii, prin aparitia lor insolita pe strazile Capitalei, alaturi de intreaga “colectie” de gloante adunata de echipele militare care au curatat subteranele Bucurestiului si casele din care s-a tras….”

* PLEASE NOTE:  COPIED ARTICLES ORIGINALLY APPEARED AT https://romanianrevolutionofdecember1989.com/