DOCUMENTE vol. 1, p.185
Sinteza C.A.A.T. 22.12.1989-17.01.1990 (03.05.1991)
Ca urmare a ducerii actiunilor de lupta de catre trupele de aparare antiaeriana in perioada imediat urmatoare si ulterior dupa topirea zapezii, au fost gasite in teren epave ale unor baloane meteorologice cu poliedre reflectorizante avind in container emitatoare radio care ar fi putu executa si functiuni de emitator de bruiaj. Nu au fost gasite epave de aeronave.
La momentul Revoluţiei din 1989, Radu Borcea era şeful biroului de luptă electronică din cadrul Comandamentului Aviaţiei Militare. Imediat după evenimente, a primit misiunea de a reconstitui unul dintre dispozitivele folosite în urmă cu 21 de ani pentru simularea ţintelor aeriene care au bulversat Armata Română.
„Generalul Iosif Rus, comandantul Aviaţiei, a primit, prin februarie 1990, nişte resturi dintr-un reflector poliedric găsit în zona Timişoara. Mi l-a pus mie în braţe, să mă ocup de el. L-am luat şi l-am reconstituit. Era un schelet de lemn îmbrăcat în staniol, care e o suprafaţă bună conductoare electric. În orice poziţie îl vede o undă electromagnetică, acest reflector poliedric o trimite înapoi. Exact ceea ce se întâmplă cu ţinta aeriană. Astfel de dispozitive au umplut radarele de ţinte în decembrie 1989. Au apărut din astea cu zecile, mai ales noaptea, când era mai greu de stabilit dacă e sau nu e ţintă reală. Şi apariţia lor pe radar a fost interpretată drept un atac masiv al aviaţiei inamice”, susţine Radu Borcea.
…
Întrucât pe unele dispozitive de acest fel, găsite după Revoluţie, se aflau inscripţii în limba maghiară care promiteau chiar şi o recompensă găsitorului, ofiţerii de aviaţie au încercat să meargă pe această pistă. „Am fost personal la Budapesta în martie 1990, pentru că pe corpul unei radio-sonde găsite scria că este proprietatea unei instituţii din Budapesta. L-am luat pe ataşatul militar român şi am căutat adresa aia, dar era în mijlocul unui parc”, povesteşte Radu Borcea.
https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/video-misterele-revolutiei-diversiunea-903827.html
Locotenent-colonel Alexandru Bodea, “Varianta la Invazia Extraterestrilor,” Armata Poporului, nr. 15 11 aprilie 1990, p. 3.
În numerele anterioare ale ziarului nostru ne-am referit succinct la un anume gen de probe materiale care au fost descoperite și cercetate: resturi de baloane avînd atașate reflectoare poliedrice,[15] sonde meteorolgice de o factură cu totul specială și rachete miniaturale.
În afară de acestea, au fost găsite și alte probe la care ne vom opri în cele ce urmează. Astfel, în mai multe zone, au fost identificate cratere adîncite circa 3-4 metri și găsite și alte probe la care ne vom opri în cele ce urmează. Astfel, în mai multe zone, au fost identificate cratere adînci de circa 3-4 metri și cu un diametru de aproximativ 10-12 metri. Proveniență acestora se apreciază că ar fi de la unele obiecte aeriene care, lovite în aer, au căzut și, la impactul cu solul, au produs asemenea dislocări ale terenului. S-a considerat că respectivele obiecte aeriene au fost prevăzute cu sisteme de autodistrugere, care au făcut să dispară urmele materiale. Realitatea era însă cu totul alta. Nu se referim la sistemele de autodistrugere, ci doar la prezența urmelor materiale. La o cercetare mai atentă a craterelor, acestea au fost găsite. Ele sînt acum adunate în doi saci și rămășițelor straniilor „O.Z.N”-uri pot fi văzute de oricine. Este adevărat că în aceleași locuri au fost găsite și rachete neexplodate la țintă, dar, de notat, destule rămășițe recuperate din acele cratere s-a dovedit că sînt de la țintele aeriene doborîte. Le-am examinat și noi îndeaproape. Se poate ușor observă că s-au rezultat, prin explozie. Au o grosime de 1-3 centimetri, deci comparabilă cu cea a elementelor componente ale unor aparate de zbor. Parte dintre ele ar putea proveni din motoarele sau rezervoarele de combustibil ale acestora. Pentru această supoziție pledează și faptul că au fost fabricate dintr-un material specific industriei aeronautice. De altfel, din acest punct de vedere, nu există nici un dubiu. O atestă și buletinele de analiză spectrală, întocmite de specialiști, din care rezultă că este vorba de un aliaj complex, în compoziția, căruia se alfa: fier, siliciu, cupru, zinc, mangan, nichel, plumb, staniu, titan, și…magneziu, un aliaj diferit de cel din care au fost realizate rachetele antiaeriene care au explodat la ținte doborîte.[16]
Timisoara vol. 21, pp. 10-11
Declaratia Colonelului (r) Manta Ioan, 05.06.2007 (decembrie 1989, comandantul unitatii de paza si aparare, Aeroportul Timisoara)
Dar ne vom opri și vom analiză mai îndeaproape o altă acțiune de aceeași natură, ce se corela cu o diabolică precizie cu informațiile parvenite de pe ecranele radiolocatoarelor. Este vorba de „intoxicarea” cu informații false pe calea legăturilor fir. Din surse exterioare armatei, dar—nu puține—și din interiorul sistemului de transmisiuni al Ap.A.A.T. Deoarece, aproape la toate cele mai importante zone de dislocare a trupelor noastre, în imediată vecinătate a dispozitivelor de lupta, a punctelor de comandă, erau simultan, simulate atacuri combinate ale teroriștilor și ale elicopterelor inamice (imitate cu ajutorul umor mijloace aeriene dispunind de dispositive de semnalizare luminoasă de diverse culori ce creau imaginea unor aeronave în zbor). Atacuri ce, pe alocuri, nu erau total false, ci se șoldău cu morți și răniți în rîndul cadrelor și ostașilor nostril. Toate, menite—evident—să creeze și să amplifice derută, panică, să provoace unitățile și subunitățile în a riposta cu focul armamentului și mijloacelor de apărare antiaeriană din înzestrare, să escaledeze acțiunile de confruntare armata, să creeze imaginea unui “război total” împotriva unui în mic fără identitate, aparent copleșitor, dar totuși, în ultima instanța, greu de înțeles ce scopuri urmărește dincolo de acela de a ne uza fizic și psihic, de a ne consumă muniția și ne testa asupra limitelor și capacității noastre de rezistență. Căci de o întoarcere a cursului evenimentelor nu mai putea fi vorba! Pentru nimeni!
Roland O. Thomasson, PHD 