On 3-4 June 1989, three major world events converged: the first round of the Polish elections (dominated by Solidarity); the bloody repression of demonstrators in Tiananmen Square in Beijing, China; and Ayatollah Khomeini died in Iran. For what Michael Shafir called “Eastern Europe’s Rejectionists” and Charles Gati called the “Gang of Four”–East Germany, Czechoslovakia, Bulgaria, and Romania–the first two events in particular were warning bells. Not accidentally, in the week following the Tiananmen Square Massacre, Egon Krenz, Erich Honecker’s longtime groomed and soon-to-be successor, could be seen on the DDR news program “Aktuelle Kamera” heartily welcoming a Chinese Communist Party delegation. If June 4th was not enough for the “Gang of Four,” 16 June 1989 with the reburial of Imre Nagy and colleagues and a rousing speech by a then very different Viktor Orban, and the second round of Polish elections on 18 June 1989 should have made things clearer. It appears that Nicolae Ceausescu, the PCR, and Iulian Vlad’s Securitate got the message loud and clear:…
SUPC vol. 1, p. 30
Declaratia lui Mircea Budiaci (11.11.2013)
Din punctul meu de vedere sistemul de simulare a tintelor false pe teritoriul Romaniei a inceput sa fie folosit inca din vara anului 1989 prin apraitia unor tinte neprogramate in zone ca: Delta Dunarii, Buzau, Borcea, Caracal, Timisoara si asupra carora s-a actionat in majoritatea cazurilor cu avioane de vinatoare. In toate aceste cazuri pilotii au reportat ca nu am descoperit vizual nici o tinte, desi au fost dirijati prin radiolocatie in aproprierea acestor tinte. Pt. simularea acestor tinte era absolut necesar sa se intre in sistemul informational (statie-legatura telefonica etc.)…
https://jurnalul.ro/special-jurnalul/decembrie-1989-teroarea-a-venit-pe-ecranele-radar-563241.html
În acest context, gen. (r) Budiaci ne-a relatat nişte întâmplări ciudate petrecute cu câteva luni înainte de Revoluţie. Întâmplări care par să arate că “războiul radio-electronic” începuse încă din vară. “În lunile iunie, iulie şi august 1989, pe radarele care acopereau spaţiul aerian din Banat, din zona Deltei Dunării, a Buzăului până spre Bacău, au început să apară ziua, dar mai ales noaptea, ţinte neidentificate, semnale ale unor aparate care nu aveau programare de zbor acolo. Când apăreau asemenea ţinte, se declanşa alarma reală. Iar de câteva ori s-a ordonat decolarea avioanelor de vânătore şi dirijarea lor la interceptarea «adversarului».
Ajunşi în zonă, piloţii raportau însă că ţintele pe care trebuiau să le doboare nu există. Ce apărea pe radare? «Ţinte» corespunzătoare unor aparate de zbor de mică viteză, care evoluau la înălţimi cuprinse între cinci sute şi o mie de metri. Concret, păreau a fi nişte elicoptere apărute brusc pe ecrane, de parcă până atunci ar fi zburat sub zona de acoperire a radarelor”. Exact la fel s-au manifestat şi ţintele apărute pe ecrane, în decembrie ’89, în cursul adevăratului război radio-electronic. Fapt confirmat de Budiaci: “Dacă punem toate astea faţă în faţă cu ce s-a întâmplat pe 22, 23 şi 24 decembrie, adică acelaşi tip de semnale radar, devine plauzibilă ipoteza, neluată de nimeni în calcul, că vara a fost doar pregătirea adevăratului război radio-electronic. Sau poate că ni s-a testat viteza şi capacitatea de reacţie. De către cine? N-am aflat niciodată”.
For additional context on Nicolae Ceausescu’s panic at the appointment of a Solidarity-led government in Poland in August 1989 and effort to instigate Warsaw Pact members to force an end to such experimentation, please see here:
Roland O. Thomasson, PHD 