My thanks to Costinel Mirea Venus for his painstaking transcriptions of these documents! [emphases added]
Dosar Revoluția.
Dâmbovița vol 11, p. 194
Declaratie (2006.05.25)
Lt. Maj. Ioan Chita (UM 01417)
pe cât posibil să nu folosim armamentul, în caz de forță majoră se executăm foc de avertisment, în plan vertical.
În 23.12.1989 în fața unității s-au adunat o mulțime de manifestanți civili, care solicitau să le fie predați soții Ceaușescu. Câteva cadre din unitate au condus reprezentanții manifestanților în niște încăperi, în incintă, pentru a-i convinge că soții Ceaușescu nu se află în unitatea noastră. În seara respectivă, din podul Liceului nr.2 aflat în fața unității s-a deschis foc asupra unității. A fost omorât soldatul Munteanu Mircea, din Râmnicu Sărat.
Am răspuns din incinta unității cu armamentul de infanterie, din dotarea militarilor. În ziua de 24.12.1989, din unitate s-a format o echipă care a cercetat podul liceului și au fost găsite tuburi de cartușe, calibrul respectiv neexistrând în dotarea armatei. În aceeași zi, în unitate s-a prezentat col. Dinu, locțiitorul comandantului I.J.M., care datorită faptului că era bun cunoscător al situației operative din Târgoviște, a fost păstrat alături de lt. col. Kemenici, pentru a-l ajuta în acțiunile locale. Un pluton s-a deplasat la sediul IJ Miliție…”
Page 194/478
Dosar Revoluția.
Dâmbovița vol 11, p. 146
Declarație (2006.12.06)
CONSTANTIN MIHAI ȘERBAN, UM 01417 Târgoviște
“PROCUROR MILITAR si
MARTOR si
Continuarea declarației de martor: seria C nr. 0372295 CONSTANTIN MIHAI ȘERBAN 82
toți militarii din unitatea am deschis foc, fără ordin, în regim de foc automat spre aceste luminițe, crezând că sunt avioane, așa cum se zvonise. Nu a fost doborât nici un obiect zburător. Precizez că am auzit în acel moment și tunurile antiaeriene, dar nu pot preciza dacă erau ale unității noastre.
Pe data de 23.12.1989 au venit în unitate mai multe TAB-URI, despre care nu mai rețin dacă erau inscripționate sau nu, precum și mai multe plutoane de militari de la alte unități pentru suplimentarea pazei. În ziua de 23.12.1989, în cursul după-amiezii s-a tras asupra unității din toate direcțiile, respectiv dinspre gară, blocurile din împrejmuiri, din zona liceului. Toată lumea afirma că cei care trag asupra noastră sunt elemente teroriste, însă nu pot nominaliza vreun cadru militar care să ne fi spus acest lucru. În acel moment mă aflam între pavilionul unității și gardul împrejmuitor dinspre str. CASTANILOR și am tras și eu înspre blocuri, unde vedeam guri de foc. Aceste schimburi de focuri s-au repetat și în cursul serii, când un coleg de-al meu a fost rănit prin împușcare, dar nu pot preciza zona corpului unde a fost atins de glonț. Nu cunosc cum se numea colegul meu, dar avea aproximativ 20 ani, constituție atletică, statură medie și păr brunet. Nu știu dacă s-au făcut misiuni de cercetare în zonele de unde se vedeau guri de foc.
Într-una din seri, în timp ce mă aflam împreună cu STOICA AUREL la etajul 1 al pavilionului dormitoare, am văzut guri de foc din blocurile din împrejurimi, ce trăgeau asupra unității noastre cu gloanțe trasoare, și atât eu, cât și colegii mei din pavilion am deschis focul asupra acestor guri de foc. Nu știu dacă gloanțele noastre au lovit pe cineva, fiind întuneric și o distanță de aproximativ 2-300 metri. Două gloanțe s-au înfipt în peretele din spatele nostru, spărgând lustrele de deasupra capetelor noastre, fără a fi însă răniți. Imediat am fost chemați de alți colegi să-i sprijinim în zona de lângă popotă, unde se trăgea intens de deasupra blocurilor din partea stângă a unității. Unul din TAB-urile din
Procuror Militar si
Martor si
unitate a venit să ne sprijine, deschizând foc cu mitraliera de pe blindat. În urma scotocirii zonei nu a fost descoperită nici o persoană.
Existau în acea perioadă zvonuri legate de otrăvirea apei potabile și a”
Page 146/478
Dosar Revoluția.
Dâmbovița vol 11, p. 105
Declarație (2007.02.27)
FLOREA DINU, mecanic
” pe data de 24.12.1989, în jurul orelor 05.00, s-a început să se tragă, dinspre Liceul nr 2, de unde, s-au semnalat focuri de armă. La orele 17.15, s-au mai tras câteva focuri de armă venite tot dispre Liceul nr 2, respectiv turla aflată lângă liceu. S-a executat foc până în jurul orei 19:30. S-a mai deschis foc, în jurul orelor 21,30, venind de la revizia de vagoane CFR (venind din gara Târgoviște). La ora 22,00 a avut loc o ședință de lucru în Sala de lucru Organizare Mobilizare, în urma căreia s-a pus problema luării de măsuri pentru constituirea a două detașamente: unul care”
Dosar Revoluția.
Dâmbovița vol.8 p223
Declaratie
ILIE ȘTIRBESCU,
civilul care la interogat pe Ceaușescu, care discută și atacurile.
“În jurul orelor
20, 00 s-au declanșat primele focuri de armă, lângă UM 01417, de pe blocurile din apropiere ÎNSPRE UM 01417, iar
PROCUROR MILITAR si
MARTOR si
-10-
militarii au răspuns cu foc. În dimineața zile de 23.12.1989 focul s-a oprit, și am trimis patrule pentru a verifica cine a tras de pe blocuri spre unitate. Au fost găsită tuburi de cartușe fără an de fabricație sau alte însemne dar nu s-a descoperit cine a tras. Menționez că după 23.12.1989, în sediul Inspectoratului M. I., nu am rămas dintre revoluționari decât eu și copiii mei care au rămas în clădire până la data de 27.12. 1989. Pe 23.12.1989, de dimineață la serviciu sau prezentat cadre de miliție și securitate, cărora
le-am permis accesul în sediu cu condiția să nu-l mai părăsească. Ulterior, col. Kemenici a mai trimis 2 subofițeri, Iența Ion și Filip Ion.
În după-amiază zile de 23.12.1989, au fost înarmati și o parte dintre milițienii care au [ajutat] în punctele de unde se”
Page 223/586.
DOSAR REVOLUȚIA.
2018.
Dâmbovița vol 11
IULIAN STOICA.
” circuitul operativ. Aceste telefoane erau anonime. Persoana care a vorbit s-ar fi recomandat ca fiind de la trupele speciale și a solicitat predarea soților Ceaușescu la orele 07:00 la punctul de control al unității.
Țecu mi-a mai precizat că în acea conjunctură să sporim atenția legată de paza soților Ceaușescu.
După 45 de minute – o oră s-a tras provocator de pe terasa unui bloc de locuințe, situat pe latura de nord a unității. S-au tras serii repetate, foc cu foc, asupra unității. Din unghiul meu am văzut flăcările armei. Nu am văzut nicio persoană. Din unitate s-a răspuns cu foc. Menționez că în spatele comandantului există două platouri: primul mai mic, pe care se aflau poziționate două sau trei ZU2 (mitraliere antirierene-camioane DAC). Pe cel de-al doilea se aflau în poziție de tragere două sau trei mitraliere MR-4 antiaeriene, aparținând UM 01378. Aceste mitraliere au fost aduse în noaptea de 22/23. 12 pentru apărarea imediat a comandamentelor celor două unități, întrucât se zvonea că va fi un atac al elicopterelor care vor trage cu rachete.
PROCUROR MILITAR si[Pițu CătălinRanco]
MARTOR
si [Stoica Iulian]
8 264
După încetarea focului o mitralieră ZU2 a vizat locul de unde s-a tras asupra unității. Când locul a fost luminat cu un proiector s-a observat mișcare pe acoperiș, nu se trăgea. Brusc, o siluetă îmbrăcată în combinezon complet negru, fără cască, fără armă s-a aruncat prin interiorul scării de incendiu. Mitraliera a deschis foc, însă nu de sus în jos, nereușind să nimerească. Acest lucru l-am observat, dar nu am tras. Au început din nou telefoanele care ne-au transmis “V-ați speriat? Acesta este doar începutul, rămâne valabilă situația transmisă anterior!.” După această situație am primit din nou ordin, în sensul că vom părăsi comandamentul unității cu o mașină tip “punct de comandă” (SR14 cu cabină de conducere a focului) în care urma să urce cei doi ceaușișești, cpt. Boboc, plt. Paise și subsemnatul. Trebuia să mergem în zona 2 (dispozitivul de luptă) între două baterii metalice. Ordinul inițial era să introducem mașina într-una din cele două barăci metalice, însă aceasta nu a avut loc. De asemenea trebuia să nu-i vadă nimeni. M-am hotărât să-i îmbrac pe soții Ceaușescu în haine militare, pentru a nu fi văzuți.
Am stat în această mașină, poziționați între cele două barăci metalice și acoperită cu o plasă de mascare, între orele 08:00 – 18:00.
În dimineața zilei de 23:12 s-au primit întăriri de la Automecanica Moreni, jud. Dâmbovița. Au sosit 12 transportoare blindate, de cercetare, care au fost poziționate pe platoul mic, cu fața spre comandament. Personalul care a însoțit mașinile a rămas voluntar,
deservindu-le, ca mecanic conductor și mitralior.
Mașinile nu aveau însemne. Le-am însemnat cu vopsea albă “Libertatea” cu numere de la 1 la 12. De asemenea s-a agățat tricolorul, de antenă.
Din seara zilei de 22.12 au mai fost primite tancuri T34, T35 și T72 de la UM 01303 Târgoviște și autotunuri de la unitatea autotunuri Târgoviște. Comandanți de echipaj, pe transportoare se aflau cpt. Chița, lt. maj. Toboșaru.
În ziua de 23.12, în timp ce ne aflam la punctul de comandă mobil, Nicolae Ceaușescu ne-a solicitat armă, pistol mitralieră cu 30 de cartușe, spunând că știe să tragă. Să luăm două transportoare blindate și 2 tancuri, deoarece vrea să meargă la Televiziune pentru a vorbi poporului. Dacă nu se poate la București, să-l ducem în com. Voinești, jud. Dîmbovita.”
Page 274/322
DOSAR REVOLUȚIA.
2018.
Dâmbovița vol 11
ION MAREȘ.
” insiste să i se execute ordinele și să fie adus la Câmpulung sau la Voinești, răspunzându-i că este posibil.
S-a mai interesat de situația din județele Argeș, Brăila, Sibiu și Galați și i s-a spus că lumea a ieșit în stradă cerând pedepsirea celor vinovați de viața grea. I-a mai cerut comandantului bani pentru a se înscrie la popotă și a-și cumpăra lenjerie intimă, spunând că o să-i dea un milion de lei dacă va fi depus la Voinești și că o să ne facă oameni pe toți. Apoi ne-a avertizat că vom avea război civil în țară întrucât dușmanii țării urmăresc de multă vreme acest lucru.
În dimineața de 23.12.1989, la ora 06:05 pe telefonul de oraș din biroul d-lui col. Kemenici s-a primit un apel la care eu am răspuns întrucât comandantul vorbea pe firul militar iar o voce de bărbat mi-a comunicat că dacă într-o jumătate de oră nu prezentăm trădătorii la poartă vor șterge cazarma de pe
PROCUROR MILITAR
si [Pițu Cătălin Ranco]
MARTOR
si [Mareș Ion]
9 230
fața pământului. I-am dat telefonul domnului Kemenici și necunoscutul a repetat amenințarea, adăugând faptul că sunt de la trupele speciale.
După exact o jumătate de oră a început să se tragă asupra cazărmii în rafale de pistoale mitralieră, eu personal văzând foc la gura țevii, din blocurile din apropiere.
Soldații noștri au ripostat trăgând în aer. Am fost anunțat că cercetașii observatori văzuseră cinci elicoptere ce se apropiau de noi și a ordonat deschiderea focului. Nu au existat victime la sol nici rezultate ale tragerii artileriei.
A sunat din nou telefonul iar necunoscutul a spus “Ați crezut că glumim, acesta nu este decât începutul!!” după care a închis. M-am deplasat în biroul comandantului iar acesta mi-a spus că a ordonat mutarea în câmp a soților Ceaușescu, la niște barăci metalice unde existau și bateriile artileriei antiaeriene.
Mi-a ordonat să mă deplasez acolo și să organizez dispozitivul de luptă astfel încât să existe siguranță deplină și să iau măsuri de mișcare. M-am deplasat la dispozitiv constatând că soții Ceaușescu se aflau într-un punct de comandă mobil, în fața acestuia fiind cpt. Stoica iar în interior se mai aflau cpt. Boboc și plt. Paise. Am anunțat colegii că mașina respectivă constituie punctul de comandă de rezervă al comandantului. Au rămas acolo până în seara zilei de 23.12.1989 când au fost readuși în cazarmă, unde au rămas și pe data de 24.12.1989.
În ziua de 24.12 am participat, din propria inițiativă, la executarea unor măsuri în oraș, respectiv la Mănăstirea Dealu, stația PECO, Cofetăria Magnolia, blocurile turn din cartierul Micro9 și complexul agroalimentar de lângă Gara Târgoviște Sud întrucât se primiseră telefoane că se trage în aceste locații și exista riscul de a fi fost dispuse dispozitive explozive în diferite locuri publice. Am putut face acest lucru deoarece comandantul meu se întorsese din concediul medical.
La Mănăstirea Dealu, Stația PECO și blocurile turn nu s-a tras, informațiile primite fiind false.
Aflându-mă lângă complexul agroalimentar PAF COM cu un tanc, am observat doi civili urcați pe o macara. În timp ce efectam deplasarea din dispozitivul amplasat în spatele unui gard de beton ce separa calea ferată de șosea, dispozitiv din militari și gărzi patriotice, ce existau dinainte de sosirea mea, s-a deschis focul asupra celor doi din macara, unul din aceștia fiind lovit în plin și a căzut, rămânând agățat în corpul macaralei.”
Page 240/322
DOSAR REVOLUȚIA.
2018.
Dâmbovița vol 11
Declaratie
ION TECU.
” mobile, respectiv avioane în condițiile în care exista interdicție totală în zbor. În jurul orei 21:00 asupra cazării a evoluat o aeronavă cu luminile de bord aprinse asupra căreia s-a deschis focul cu unitatea antiaeriană. Altitudinea la care a evoluat avionul a fost de peste 10.000 metri, proiectilele spărgându-se la 9000 – 10000 metri. După ora 01:00, în noaptea de 22/23.12.1989, la 3 km de pozițiile de tragere ale bateriei antiaeriene, pe câmpul din spatele unității au început să evolueze ținte luminoase care imitău zborul elicopterelor, dar nu se auzeau motoarele elicopterelor în cauză, astfel asupra lor nu s-a deschis focul. Acestea apăreau pe ecranele stațiilor de
radio-locație, dar cu traiectorii atipice.
PROCUROR MILITAR si [PCR Pițu Cătălin Ranco]
MARTOR si [Ion Tecu]”
” 12 204
viteze unghiulare mari. Rachete la nu au fost lansate deoarece nu aveau semnal de autodirijare.
În data de 22.12.1989, în jurul orei 20:00 într-o ședință de lucru ținută de col. Kemenici alături de Mr. Mareș Ion și subsemnatul, primul ne-a ordonat ca în situația în care apare pericol iminent să fie văzuți sau capturați cei doi de către altă persoană, să fim pregătiți să-i executăm.
În jurul orei 05:30
s-a primit un telefon de amenințare pe telefonul direct al comandantului, prin care am fost somați să-i predăm pe soții Ceaușescu, în caz contrar într-o jumătate de oră cazarma va sări în aer. Exact la ora 06:00 s-a deschis foc de provocare de pe blocul de locuințe din jurul unității, latura de vest. Am văzut personal gurile de foc, trăgând rafale scurte de armament de infanterie, aproximativ 5 minute, din trei locații diferite. Nu am auzit gloanțele șuierând sau ricoșeuri, deși erau la doar 100 m distanță. Nu au existat răniți.
Alături de soții Ceaușescu am rămas în dormitor, neavând armament asupra mea, în intervalul 19:00-21:00, pe data de 22.12.1989.
Le-am oferit de mâncare și am discutat cu Nicolae Ceaușescu despre sinuciderea generalului Milea, situația de la Timișoara și vizita în Iran.
Nicolae Ceaușescu susținea că generalul Milea s-a sinucis și că îl considerat trădător, de altfel susținea că a fost trădat de toți. Mi-a spus că nu a ordonat el omorârea populației la Timișoara ci generalii Gușă și Milea au făcut acest lucru iar vizita în Iran nu a fost o sfidare ci a fost planificată și nu a realizat gravitația situației din țară.
M-a întrebat armata ale cui ordine le executăm, iar eu i-am spus cele ale generalului Gușă, Ceaușescu spunându-mi că acesta este un trădător și că ar fi bine să executăm ordinele generalul Stănculescu. Comunicându-i că discutăm cu acesta de o oră, Nicolae Ceaușescu a spus că facem foarte bine deoarece în”
Page 214/322
Roland O. Thomasson, PHD 