36 P 2005 Timisoara, pp. 87-88
TM-462-p-1996 Branza Constantin, pp. 21-22; p. 5
Schema luptelor (autor neprecizat)
TM 462 p 1996 Branza Constantin, pp. 10-11
Pe timpul actiuni teroristilor se distingeau clar zgomotele armelor acestora, cartusele lor de ilumini rosie (rosii cu traiectorie mai scurta) si trasoarele lor rosi….Concluzia mea este ca am fost atacati circular, cu intensitate deosebita in noaptea de 23 XII si ziua de 24 XII, de catre un inamic superior d.p.d.v tactic si al dotarii. Scopul lor a fost clar, ocuparea unitatii noastre…
CC vol. 46, pp. 185-186; 166-167; 176.
Cazul Onofrei Savel Cristi
9) Asociatia 21 decembrie Cristi Onofrei dum-dum
| carmen maestru Joined: 27 Nov 2008 Posts: 515 Location: Bucuresti | Posted: Sun Mar 22, 2009 8:30 pm Post subject: Memoriul soţiei Subsemnata Onofrei Mihaela vaduva lui Onofrei Savel Cristi, aduc in fata dumneavoastra acest memoriu de cauza foarte grava, pe care a suferit-o sotul meu din 23 decembrie 1989 si pana a murit in data de 17 septembrie 2005. Povestea sotului meu este lunga si trista. Aceasta a inceput in seara zilei de 23 decembrie 1989 cand a participat impreuna cu mai multi colegi la asa zisa Revolutie Romana din Bucuresti sa salveze raniti si sa adune cadavre de pe strazile capitalei. In seara de 24 decembrie 1989 in fata hotelului Bucuresti a fost impuscat cu o arma automata de la etajul al II-lea al hotelului. Cele 8 gloante speciale de tip dum-dum, au fost trase de catre asa zisii teroristi transformandu-l intr-o masa de carne sangeranda. Cristi Onofrei a fost transportat la Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu unde a suportat prima interventie chirurgicala. In certificatul de expertiza medicala, doctorita Rodica Botezatu consemna: ,,Plagi prin impuscare gamba dreapta, cu sectionarea arterei tibiale posterioare, plaga fesiera dreapta cu retentie de gloante de tip ,,dum–dum”, ramanand cu infirmitate fizica permanenta prin lipsa de masa musculara. Dar aceasta nu a fost prima operatie suportata. Din decembrie 1989 si pana in februarie 1990, a fost spitalizat si operat de 11 ori in Spitalul Grigore Alexandrescu, pe o perioada indelungata de 4 ani de zile, a necesitat 9 operatii in Germania apoi dupa anul 1990 si pina in ziua care a murit in 2005, a fost internat de nenumarate ori in spitalele din Bucuresti, cat si in Galati. Fiind internat in spital, Cristi a incercat sa-si i-a viata de 3 ori pentru ca nu mai suporta durerile si boala. In total 3 tentative de sinucidere, la care se adauga si cele doua morti clinice. In 1990 a fost externat din Germania in Romania la cererea Ministerului Sanatatii, sa revina in tara, promitandu-i plecarea in Anglia pentru un nou transplant de muschi si dezintoxificare de morfina. Intoarcerea acasa nu i-a adus nimic nou in ceea ce priveste starea sanatatii, dimpotriva, se agravase si mai serios. Drumurile la Ministerul Sanatatii, l-au obosit si mai mult, iar neputinta medicilor de ai efectua un transplant de muschi i-a retezat toate sperantele de supravietuire. Devenise un obiect purtat din usa in usa. Oasele i-au intrat in putrefactie si, in luna septembrie 1990 a fost nevoit sa mearga din nou in Germania, pentru amputarea degetelor de la piciorul drept, in spitalul Medichine Hosculle din Hanover. In Galati orasul in care a locuit, a avut inaintea plecarii un apartament in cartierul I.C Frim, bloc S, ap.41. et 1 si o casa, care dupa plecarea lui in strainatate i s-au luat aceste drepturi abuziv, de catre stat. Revenind in 1994 in tara, nu a benificiat de nici o casa si nici un drept al legii 42/1990. In anul 1995 ca semn de recunostinta si cu mare fast primaria orasului Galati i-au eliberat o diploma de cetatean de onoare al orasului,si i s-a dat o hala de 800 mp in care sa stea cu familia. Acolo era o mizerie de neinchipuit, nu exista curent electric, caldura, apa curenta si platea lunar 120.000 lei vechi chirie, din pensia de invaliditate, care era in acel moment de numai 159.000 de lei vechi. Aproape un an si sase luni, am dormit pe cateva cauciucuri (anvelope) de tractor si masina acoperite cu placaje din lemn, improvizand un pat, noaptea stateam cu randul sa bagam lemne in foc, sa nu se stinga, iar injectiile cu morfina pe care i le faceam eu, pentru ca nu a beneficiat de ingrijire medicala, le faceam la lumina lumanarii. In frig, bolnav mereu flamand, Cristi a ajuns la 60 kg fata de 120 kg, cat avea la intoarcerea din Germania. |
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/gloantele-lui-maries-pentru-iliescu/
Onofrei Savel Cristi, Memoriu Personal (13.06.1994)
Raport de Expertiza Medico-Legala (10.11.1991), Dr. Botezatu Rodica, medic legist la IML:..”internare in perioada 25.12.1989 12.02.1990…plaga fesiera dreapta cu retentie de glonte de tip ‘dum-dum’.”
20 P Timisoara 2005 vol. 6, p. 58; p.81
On 1 December 2012, Doru Teodor Maries and Asociatia 21 decembrie 1989 made images of many of the official files investigating the events of December 1989 in Timisoara available on the Internet at http://dosarelerevolutiei.ro/ . Among the copies available are testimonies from victims of the repression of the communist regime of Nicolae Ceausescu, witnesses of the repression, relatives of the victims of the repression, and members of regime forces that either participated in the repression or were witnesses to it. These documents allow researchers the ability to confirm or infirm claims made in the Romanian media or accounts published since December 1989.
Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990): “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat: “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”
Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990): “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim: “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off>
(my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2012/12/30/dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-declaratia-lui-mircea-stoica-8-ianuarie-1990-40-ani-topometrist-impuscat-patru-luni-spitalizat-decedat/
TVR vol. 2, pp. 20-21; 27; 39-40
Proces verbal-Procurori militari
7 martie 1990
Macovei Valeriu, procuror la Procuratura BAcău si procuror Cepoi Mihai de la Procuratura locală Târgul Cărbunesti, ambii delegati la Procuratura Generală, alături de părtile vătămate Andronescu Mihai si Dodu Luminita, ne-am deplasat în zona unde au fost împuscati în noaptea de 22/23 decembrie 1989, constatând următoarele:
Partea vătămată-Andronescu Mihai, ne-a indicat că momentul când a fost împuscat se afla la intersectia str Jean Texier cu Calea Dorobantilor, cu fata spre vila de la nr 6 de pe strada Jean Texier.
După pozitia în care se afla în momentul împuscarii, consideră că s-a tras cu arme de foc de la balconul doi al vilei, care este deschis, sau de pe terasa vilei (a se vedea schita).
Partea vătămată mai precizează că în intersectie, in colt, pe trotuarul din fata vilelor 4-6 se află montat un stâlp cu lampă de iluminat public care, in momentul impuscarii functiona.
Pe fatada vilei nr 6 se observă mai multe urme ce par a fi făcute de gloante.
Drept care am întocmit prezentul proces verbal în doua exemplare.
Declaratie, Dodu Luminita, 02.02.1990:
Avind in vedere zona corporala in care a fost impuscat sotul meu cit si ranirea lui Andronescu Mihai apreciez ca s-a tras de catre teroristi si nu de catre armata care apara Televiziunea.
Nu exista nici o dovada ca Adrian Nastase ar fi fost un terorist atunci…dar totusi e interestant unde locuia atunci in contextul istoriei de mai sus…
Proprietarul, Jean Texier nr. 4: Adrian Nastase:
Din punct de vedere financiar, Marin şi Adrian Năstase au prosperat. În primul rând, şi-au cumpărat locuinţă la aceeaşi adresă: tatăl – un apartament; fiul – o garsonieră în Str. Naum Romniceanu, nr. 2, bloc 5, et.3, apt. 13 (şi la etajul I), Bucureşti. Este o stradă perpendiculară pe Dorobanţi, pe partea dreaptă, în sensul spre Arcul de Triumf, circa 400 m. de Dorobanţi. Dintr-o cerere făcută de Adrian Năstase, la 23 iunie 1988, către tov. ministru Ana Mureşan, reiese că susnumitul locuia în str. Jean Texier nr. 4 şi că încă de pe de atunci era nomenclaturist: “Subsemnatul dr. Adrian Năstase, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Juridice, vice-preşedinte al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI), domiciliat în Bucureşti, Str. Jean Texier nr. 4, sector 1, telefon 79.39.26., vă rog să binevoiţi a-mi aproba cumpărarea cu prioritate şi cu plata integrală a unui autoturism TRABANT 601 (limuzină). Acest autoturism mi-ar fi deosebit de util pentru numeroasele deplasări pe care le presupun activităţile ce le desfăşor în cadrul ADIRI, (ca preşedinte al Secţiei de Drept Internaţional) în cadrul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (Ştefan Gheorghiu, nu?) a Universităţii din Bucureşti, ca lector al CC al PCR, ca membru al Consiliului Juridic al MAE, ca secretar de redacţie al publicaţiei ‘Revue roumaine des sciences sociales, serie de sciences juridiques’ etc.”
https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1183105-averea-lui-adrian-nastase.htm
TVR vol. 17, pp. 177-180 partial/extras.
Iata ceea ce a scris Domitian Baltei (fost DIE) despre Calea Dorobantilor pe 25 decembrie:
7. Pe traseul Piata Dorobantilor – Cal. Dorobantilor – sediul central, grupurile razlete de rezistenti inca mai foloseste case de lucru ale securitatii, din care mai trag din care mai trag focuri de arme, care, insa, s-au mai redus.
Vasile Chirita, locuitor din zona:
Putin timp dupa miezul noptii…Dupa unghiul de tragere, focurile de arma au fost executate de la nivelul superior al cladirii invecinate, respectiv imobilul care corespunde str. Jean Texier nr. 4 cu Calea Dorobantilor nr. 216.
In dupa-amiaza zilei de 23.12.1989, spre seara sotia mea Olga, a observat pe acoperisul cladirii situata la coltul strazii Jean Texier cu Calea Dorobantilor, un barbat imbracat in negru, inarmat.
SUPC, vol. 1, pp.
In jurul orei 17-18 [22.12.1989] au inceput sa apara primele…ale tintelor la granita Romania cu Ungaria si Bulgaria, iar dupa aproximativ 30 min, au inceput sa patrunda pe teritoriul Romaniei. La orele 1700 aproximativ prin ordinul CAAT s-a interzis zboruri oricarei aeronave pe teritoriul romanesc.
Zboruri tintelor false s-a desfasurat tipic unei operatiuni aeriene in componenta carei intrau un numar variabil de loviturile aeriene. Tintele zburau la inaltime de 400-600 m, cu viteza de pana la 300 km/h–ele fiind identificate ca elicoptere. Din vestul tarii tintele au urmat o traiectoare generala pe urmatoarele puncte de reper: Timiosara, Caransebes, Caracal, jud Bucuresti, Calarasi–litoral si in largul Marii Negre. O ramificate mai redusa ca numar catre Cluj, si de la Caransebes catre Pitesti.
Timisoara vol. 6, pp.537-538 (16.11.2006; proc mil Gh. Cosneanu)
Lt.Col. Nicolae Margineanu, Regimentul 93 Aviatie-Vanatoare, Giarmata
Precizez ca incepand din dupa-amiaza de 17 au aparut diferite semnale si telefoane pe circuitul militar prin care eram informati de aparatia unor tinte aeriene (aceste informatii veneau de la Bucuresti, afirmativ apareau pe radarele lor dar nu aparea nimic pe radarele noastre). De altfel a fost situatii cand au aparut tinte pe radarele noastre si nu apareau la ei.
Am si luat legatura cu unitatea de la Kecskemet din Ungaria si i-am intrebat daca au avioane ridicate in aer pentru ca ne aparea miscari de avioane dinspre Ungaria spre Romania si vroiam sa le stim pozitia. Ne au informat ca ei nu au avioane ridicate de la sol.
On 3-4 June 1989, three major world events converged: the first round of the Polish elections (dominated by Solidarity); the bloody repression of demonstrators in Tiananmen Square in Beijing, China; and Ayatollah Khomeini died in Iran. For what Michael Shafir called “Eastern Europe’s Rejectionists” and Charles Gati called the “Gang of Four”–East Germany, Czechoslovakia, Bulgaria, and Romania–the first two events in particular were warning bells. Not accidentally, in the week following the Tiananmen Square Massacre, Egon Krenz, Erich Honecker’s longtime groomed and soon-to-be successor, could be seen on the DDR news program “Aktuelle Kamera” heartily welcoming a Chinese Communist Party delegation. If June 4th was not enough for the “Gang of Four,” 16 June 1989 with the reburial of Imre Nagy and colleagues and a rousing speech by a then very different Viktor Orban, and the second round of Polish elections on 18 June 1989 should have made things clearer. It appears that Nicolae Ceausescu, the PCR, and Iulian Vlad’s Securitate got the message loud and clear:…
SUPC vol. 1, p. 30
Declaratia lui Mircea Budiaci (11.11.2013)
Din punctul meu de vedere sistemul de simulare a tintelor false pe teritoriul Romaniei a inceput sa fie folosit inca din vara anului 1989 prin apraitia unor tinte neprogramate in zone ca: Delta Dunarii, Buzau, Borcea, Caracal, Timisoara si asupra carora s-a actionat in majoritatea cazurilor cu avioane de vinatoare. In toate aceste cazuri pilotii au reportat ca nu am descoperit vizual nici o tinte, desi au fost dirijati prin radiolocatie in aproprierea acestor tinte. Pt. simularea acestor tinte era absolut necesar sa se intre in sistemul informational (statie-legatura telefonica etc.)…
https://jurnalul.ro/special-jurnalul/decembrie-1989-teroarea-a-venit-pe-ecranele-radar-563241.html
În acest context, gen. (r) Budiaci ne-a relatat nişte întâmplări ciudate petrecute cu câteva luni înainte de Revoluţie. Întâmplări care par să arate că “războiul radio-electronic” începuse încă din vară. “În lunile iunie, iulie şi august 1989, pe radarele care acopereau spaţiul aerian din Banat, din zona Deltei Dunării, a Buzăului până spre Bacău, au început să apară ziua, dar mai ales noaptea, ţinte neidentificate, semnale ale unor aparate care nu aveau programare de zbor acolo. Când apăreau asemenea ţinte, se declanşa alarma reală. Iar de câteva ori s-a ordonat decolarea avioanelor de vânătore şi dirijarea lor la interceptarea «adversarului».
Ajunşi în zonă, piloţii raportau însă că ţintele pe care trebuiau să le doboare nu există. Ce apărea pe radare? «Ţinte» corespunzătoare unor aparate de zbor de mică viteză, care evoluau la înălţimi cuprinse între cinci sute şi o mie de metri. Concret, păreau a fi nişte elicoptere apărute brusc pe ecrane, de parcă până atunci ar fi zburat sub zona de acoperire a radarelor”. Exact la fel s-au manifestat şi ţintele apărute pe ecrane, în decembrie ’89, în cursul adevăratului război radio-electronic. Fapt confirmat de Budiaci: “Dacă punem toate astea faţă în faţă cu ce s-a întâmplat pe 22, 23 şi 24 decembrie, adică acelaşi tip de semnale radar, devine plauzibilă ipoteza, neluată de nimeni în calcul, că vara a fost doar pregătirea adevăratului război radio-electronic. Sau poate că ni s-a testat viteza şi capacitatea de reacţie. De către cine? N-am aflat niciodată”.
For additional context on Nicolae Ceausescu’s panic at the appointment of a Solidarity-led government in Poland in August 1989 and effort to instigate Warsaw Pact members to force an end to such experimentation, please see here:
Roland O. Thomasson, PHD 