În dimineaţa de 23 decembrie 1989, căpitan Aciocoiţei Alexandru, din U.M. 01864 Timişoara, împreună cu doi militari în termen, înarmaţi încerca să stabilească locurile de unde se executa foc. În jurul orelor 9,00, patrula a intrat în magazinul de pâine situat la colţul străzii Câmpina cu Calea Lipovei. Militarii s-au retras în acel spaţiu deoarece începuse să se tragă pe stradă. Un civil, respectiv Gheorghiu Constantin, refugiat şi el în magazin, a încercat să iasă pe uşa metalică din spate, care dădea spre strada Câmpina şi în acel moment a fost împuşcat. Gheorghiu Constantin a suferit o plagă împuşcată lombară, leziune ce a necesitat 30-40 zile de îngrijiri medicale.[155] În aceleaşi împrejurări şi în acelaşi loc a fost rănit şi cpt. Aciocoiţei Alexandru. Acesta a declarat:
„După ce am verificat interiorul, în momentul în care am vrut să ies în spatele magazinului am fost lovit de glonţ în antebraţul stâng, glontele ieşind din braţ. Cred că s-a tras din al doilea bloc, maxim etajul 2, după care m-am retras la unitate, de unde am fost dus la Spitalul Militar.”[156] Ofiţerul a prezentat o plagă împuşcată transfixiantă anterobranhială stângă, cu fractură deschisă de humerus, pentru care i s-au acordat 30 de zile de îngrijiri medicale.[157]
Trebuie menţionat că pe latura dinspre strada Câmpina era amplasat Batalionul de transmisiuni al diviziei, U.M. 01926 Timişoara.
Desigur, Col. Todor Stepan era un personaj/o tinta foarte neplacuta pentru fostii securisti, si am vazut deja de ce: fiindca stia si a scris si a vorbit despre lupta de rezistenta a Securitatii pentru Comandantul Suprem Nicolae Ceausescu in decembrie 1989…
pentru judetul Caras-Severin, ca probabil pentru fiecare judet, au fost stabilite forte specializate care, in situatia concreta creata, au actionat in urmatoarea conceptie tactic-operativa pe fondul unui vid de putere si de dezorganizare in domneiul social cu? grupul specializat sa actioneze pentru controlul spatiului aerian al judetului si capturarea principalilor conducatori ‘rebeli’, cu scopul asiguararii plecarii din tara a persoanelor stabilite de conducerea superioara, pentru dirijarea spre tara a noi forte, ” si pentru realizarea unor focare ‘contrarevolutionara’…Pentru aceasta in judetul nostru au actionat probabil urmatoarele forte:
–un grup de pina la 20-25 teroristi, care dispuneau de armament usor de infanterie (automat, cu luneta, amortizor de zgomot, captator de tuburi, cu cartuse dum-dum, vidia); –un grup de 6-8 persoane din judet, din care, probabil 3 cadre din securitatea judeteana, care au actionat pentru efectuarea tragerilor izolate in oras, pentru comunicarea unor aspecte concrete si observare. Aceste grupari din Resita au fost probabil sprijiniti de elemente izolate dispuse in zonele Bocsa, Caransebes si Anina, pentru efectuarea observarii si a dezinformarii.
EXTRASE (pentru uzul anchetatorilor) din DOCUMENTE ALE DIRECTIEI A V-A. PLAN DE INTERVENTIE, semnat de col. NAE OCTAVIAN (datat 17.04.1989): 3. Realizeaza, in cooperare cu USLA si IMB un dispozitiv de observare-supravehere si interventie cu foc pe cladirile inalte din zona apropriata, dupa cum urmeaza:…c. FORTE DE INTERVENTIE. USLA–patru echipaje dispuse astfel:…Raspunde: Lt. Col. Trosca.
Inamicul a intrebuintat munitie cu glont obisnuit, trasor, incendiar si frecvent gloante explozive. Au fost gasite gloante, trase de catre inamic asupra obiectivelor, de calibru 5,5 mm. (cele mai multe) si 7,62 mm.
Consider ca, munitia intrebuintata, (indeosebi gloantele explozive de tip “dum-dum”) a avut menirea de a crea teama in rindul fortelor proprii. Totodata, inamicul a reusit sa lanseze o serie de zvonuri…ca, de fapt fortele R. 17 R.A.A. nu ar fi luptat cu nimeni, ca ar fi executat foc unii impotriva altora sau impotriva garzilor patriotice…(zvonurile sint infirmate de probele materiale gasite — gloante, tuburi–care nu fi provenite decit de la teroristi…)
Sinteza privind actiunile de dezinformare si bruiaj radioelectronic executate in perioada 22.12.1989-21.01.1990 asupra unitatilor de aparare antiaeriana, de aviatie si marina (1990)
–inainte de Revolutie, in lunile august si noiembrie 1989, sau pe timpul unor zboruri de importanta exceptionala (DIE) la B.1 Rd. Th. Craiova, B.12 Rd. Th. Pecica si B.24 Rd. Th. Pitesti au aparut pe ecranele radiolocatoarelor de observare numeroase tinte aeriene, cu caracteristici si traiecte de zbor asemanatoare celor observate ulterior, in perioada 22-27.12.1989, constituind, probabil, o repetitie si verificare a eficacitatii unor mijloace specializate de bruiaj. Totodata, in perioada 08-12.12.1989, au fost observate, de catre C.243 Rd. Elc. Obs./C.M.M., in zona Mangalia pe timp de noapte, citeva aeriene luminoase, cu aspect si evolutie asemenatoare celor ce au actionat pe timpul revolutiei;
Din modul de actiune al elementelor contrarevolutionare a rezultat ca acestea au actionat dupa un plan dinainte stabilit…Elementele contrarevolutionare au ocupat cladiri importante din care se permitea executarea observarii si focului in foarte bune conditii asupra pietelor, locurilor obligate de treceri, intersectii de strazi. Din aceste cladiri se putea executa sprijin de? asupra obiectivelor probabile a fi cucerite de acestia. Cladirile ocupate au fost: magazinul ‘Modarom’; restaurantul ‘Capitol’; biserica din Bartolomeu, obiective care probabil trebuia cucerite: Comandamentul Brigazii 2 Vinatori de Munte, Consiliul Popular Judetean, Rafinaria.
Elementele contrarevolutionare au creat in unele locuri o diversiune in executarea focului in scopul distrugerii atentiei militarilor prin instalarea de simulatoare in imitarea focului si executarea focului real din alte directii. Initial aceasta diversiune a dat rezultate. Focul executate de catre elementele contrarevolutionare a fost declansat de la etajele superioare ale cladirilor, poduri acoperisuri. Valoarea elementelor contrarevolutionare din zona de actiune a unitatii, estimata dupa gurile de foc a fost aproximativ de 15. Concomitent cu executarea focului au existat zvonuri false referitor la aparitia unor elicoptere si a unor coloane de blindate care se indreptau spre municipiul Brasov. Elementele contrarevolutionare au avut si un semnal general–un cerc de foc instalat la mijlocul Vf. Timpa vizibil din tot orasul, care a avut probabil semnificatia de incetare a focului si posibil de regrupare.
Declaratie lui Carausu Victor (tehnician auto in decembrie 1989) (19.12.2006)
“Paraschiv Nicolae [Securitatea, USLA]…mi-a ? 7-8 fotografii tip buletin ale unor studenti arabi pentru a ne ajuta la o posibila identificare de cazul in care acestia ar fi fost retinuti in urma zvonurilor legate de ,teroristi arabi’. L-am condus in biroul g-ralului Florea unde dupa ce l-am prezentat mr. Paraschiv ne-a facut o scurta prezentare a unui ‘terorist’ in special la pregatire si abilitatilor acestuia. Totodata, impreuna cu mr. Paraschiv am conceput citeva posibile scenarii de asediu de partea teroristilor astfel incat sa reganduim sistemul de aparare si sa reasezam dispozitivul alcatuit din militari…La scurt timp lt. col. Diaconescu mi-i a cerut fotografile studentilor arabi primite de la mr. Paraschiv adresandu-mi-se pe un ton imperativ, fapt care mi-a determinat sa i le dau….Ulterior in cursul dupa amiaza am aflat de la unul dintre ofiteri M.Ap.N. ? la sediu ca mr. Paraschiv fuses arestat; insa nu cunosc din ce motiv. Tot in cursul aceleasi zile, ulterior? momentului la care mr. Paraschiv a venit la sediu, au fost adus patru cetateni arabi retinuti in oras….”
Brasov vol. 59, pp. 112-113
desigur iranieni nu sunt arabi, dar totusi atunci cand vorbeau despre studenti/teroristi arabi erau inclusi ca acestia…
Lt. Terceanu Sergiu (01.03.1990)
“In ziua de 25.12 in timp ce executam paza in incinta comandamentului, Mr. Vatamanu si lt. col. Chipar au adus trei iranieni suspecti. Sg. mj. Hantu a inceptu sa-i perechezitioneze si a gasit asupra unuia dintre ei o hirtie pe care erau notate mai multe adrese, iar in dreptul unora dintre ele era scris cu culoare rosie ‘MOARTA’ sau ‘DISPARUTA’. Erau in jur de 6-7 adrese.”
In fine, iata ceea ce a spus revolutionara Rebeca Doina Cercel in anul 1991:
“Erau intr-adevar dosare pe care era scris ‘strict secret’ si in care am vazut ca erau mentionate bazele de antrenament ‘antiterorist’ ale libienilor de la noi din tara–situate in zona Brasovului”
Rebeca Doina Cercel cu Traian Calin Uba, “1.500.000 dolari–C.C.–Emanatii ‘Revolutiei’” Contrast (Constanta), nr. 9 (49) 8-14 martie 1991, pp. 4-5.
Generalul Florea 28.12.1989: “Grupurile teroristi mai actioneaza (libieni si palestinieni), au avut tehnica, inclusiv elicoptere. Marea majoritate sint prinsi si arestat. De ei s-agatat si unii dintre si nostri, romani, si au tras in militari si civili.”
ziaristul Romulus Nicolae ne-a instiintat destul de bine in anul 1991 despre acest lucru: vezi aici
In perioada 23-25 decembrie 1989, Brasovul a fost un oras in stare de razboi. Nu vom incerca sa dam raspunsuri definitive in privinta evenimentelor din acele zile, ci vom prezenta doar o serie de aspecte ciudate. Pe 16 decembrie 1989 este vazut in oras Ion Dinca. Il insoseste comandantul trupelor terestre din China. Era vorba de a se perfecta o tranzactie cu masini de lupta blindate. Evenimentele din Timisoara anuntau schimbari exceptionale. Brasovul era pregatit pentru ceva asemanator. Doua personaje cheie se ocupau de aceste planuri. Primul, generalul Zagoneanu, sef al Inspectoratului judetean al M.I., venit pe 19 noiembrie 1987 la Brasov. Daogaru Gheorghe, in fapt eminenta cenusie a judetului, secretar cu problemele economice, a venit pe 19 noiembrie 1987. Cei doi erau numiti de Ceausescu pentru a face in asa fel ca revolta din noiembrie 1987 sa nu se mai repete. Pentru demonstratia de la 23 august 1989 a fost pregatit planul “Victoria”. Pe cladirile din jurul tribunei oficiale au fost plasati lunetisti. Alte echipe care filmau cu camere video erau amplasate in balcoane. Echipe USLA erau in alarma de lupta. O varianta imbunatatita si mult mai ampla a fost gata pe 21 decembrie 1989. Pe 18 decembrie 1989 la ora 9 dimineata s-a intrunit in sedinta Consilul Apararii. Zagoneanu a prezentat planul de interventie. Acest plan prevedea ca, daca vor fi mai mult de 400 de manifestanti, Securitatea va interveni numai la cooperare cu armata si garzile patriotice. In seara de 18 decembrie 1989 planul a fost materializat pina la ultimele amanunte la comandamentul Brigazii de vinatori de munte. Au participat generalul Florea, sef de stat major, lt. colonel Dumitru Popescu, maiorul Oprea, reprezentantul si Zagoneanu, un delegat al Scolii militare de ofiteri, un delegat de la apararea civila si un anume Dragnea de la garzile patriotice.
Pe 19 si 20 decembrie 1989 acest plan a fost pus pe curat in cinci exemplare pe harta orasului Brasov. Pe 7 februarie 1990 aceste planuri i-au parvenit generalului Florea din partea lui Zagoneanu. Urmau sa fie distruse. Pe 18 decembrie avea loc o intilnire intre Gheorghe Pana, delegat al CC al PCR Petre Preoteasa, prim-secretar, si Zagoneanu, in care se discuta planul de interventie. In cladirea “Modaromului” s-au dispus tragatori de elita la mai multe niveluri. Pe 21 decembrie echicpele de interventie au ocupat posturile de lupta obligatorii. Au fost adusi in oras palestinieni. Au fost cazati in oras in trei hoteluri, “Aro”, “Postavarul” si “Capitol”, in urma interventiei Securitatii. Iata ce declara generalul Florea pe 27 decembrie 1989 in sedinta CFSN. “Sa dam dovada de vigilenta deosebita. La ora actuala la Procuratura sint retinuti libieni si palestinieni care sint interogati de procurorul militar sef Centiu Ioan, dar trebuie sa mai cautam si altii.” Exista si se poate verifica stenograma sedintei. Ce dorea sa spuna generalul Florea? Pe 25 decembrie 1989, noaptea, au fost expediati la Bucuresti cetateni straini (arabi) in doua vagoane speciale. Se vorbeste despre o tabara de antrenament pentru arabi la Dumbravita Birsei. O alta tabara de antrenament pentru arabi se afla intre Fagaras si Brasov, la poalele muntilor. Prin Brasov circula uneori un autobuz pe care erau niste incriptii in limba araba. Implicarea unor indivizi de origine araba in lupte este certa….
“verificind a doua zi pe timp de lumina am constatat ca respectiva tinta s-a dovedit a fi niste baloane. Din acea noapte (24/25 dec 1989) nu au mai aparut tinte aeriene in spatiul aerian.”
“niste baloane metalizate care ofereau semnal de tinta pe ecranul”
Braila vol. 9, pp. 20-21
UM 01319 Braila (07.03.1994)
Pe timpul observarii tragerii s-au vazut o serie de lumini ce au aparut si care se presupune ca ar fi fost baloane (din cele raportate de subunitati).
Brasov vol. 105, pp. 97-98
Scoala Militara de ofiteri activide artilerie si antiaeriana si radiolocatie “Leontin Salajan” (nedatat)
23.12.1989 2100-2400 In spatiul aerien sunt semnalate baloane si parasute cu dispozitive de imitare a unor tinte aeriene; se ataca cazarma localului nr. 1 si localului nr. 2; scoale executa foc antiaerian cu armamentul de infanterie; este ranit mortal un elec
Ca urmare a ducerii actiunilor de lupta de catre trupele de aparare antiaeriana in perioada imediat urmatoare si ulterior dupa topirea zapezii, au fost gasite in teren epave ale unor baloane meteorologice cu poliedre reflectorizante avind in container emitatoare radio care ar fi putu executa si functiuni de emitator de bruiaj. Nu au fost gasite epave de aeronave.
La momentul Revoluţiei din 1989, Radu Borcea era şeful biroului de luptă electronică din cadrul Comandamentului Aviaţiei Militare. Imediat după evenimente, a primit misiunea de a reconstitui unul dintre dispozitivele folosite în urmă cu 21 de ani pentru simularea ţintelor aeriene care au bulversat Armata Română.
„Generalul Iosif Rus, comandantul Aviaţiei, a primit, prin februarie 1990, nişte resturi dintr-un reflector poliedric găsit în zona Timişoara. Mi l-a pus mie în braţe, să mă ocup de el. L-am luat şi l-am reconstituit. Era un schelet de lemn îmbrăcat în staniol, care e o suprafaţă bună conductoare electric. În orice poziţie îl vede o undă electromagnetică, acest reflector poliedric o trimite înapoi. Exact ceea ce se întâmplă cu ţinta aeriană. Astfel de dispozitive au umplut radarele de ţinte în decembrie 1989. Au apărut din astea cu zecile, mai ales noaptea, când era mai greu de stabilit dacă e sau nu e ţintă reală. Şi apariţia lor pe radar a fost interpretată drept un atac masiv al aviaţiei inamice”, susţine Radu Borcea.
…
Întrucât pe unele dispozitive de acest fel, găsite după Revoluţie, se aflau inscripţii în limba maghiară care promiteau chiar şi o recompensă găsitorului, ofiţerii de aviaţie au încercat să meargă pe această pistă. „Am fost personal la Budapesta în martie 1990, pentru că pe corpul unei radio-sonde găsite scria că este proprietatea unei instituţii din Budapesta. L-am luat pe ataşatul militar român şi am căutat adresa aia, dar era în mijlocul unui parc”, povesteşte Radu Borcea.
Locotenent-colonel Alexandru Bodea, “Varianta la Invazia Extraterestrilor,” Armata Poporului, nr. 15 11 aprilie 1990, p. 3.
În numerele anterioare ale ziarului nostru ne-am referit succinct la un anume gen de probe materiale care au fost descoperite și cercetate: resturi de baloane avînd atașate reflectoare poliedrice,[15] sonde meteorolgice de o factură cu totul specială și rachete miniaturale.
În afară de acestea, au fost găsite și alte probe la care ne vom opri în cele ce urmează. Astfel, în mai multe zone, au fost identificate cratere adîncite circa 3-4 metri și găsite și alte probe la care ne vom opri în cele ce urmează. Astfel, în mai multe zone, au fost identificate cratere adînci de circa 3-4 metri și cu un diametru de aproximativ 10-12 metri. Proveniență acestora se apreciază că ar fi de la unele obiecte aeriene care, lovite în aer, au căzut și, la impactul cu solul, au produs asemenea dislocări ale terenului. S-a considerat că respectivele obiecte aeriene au fost prevăzute cu sisteme de autodistrugere, care au făcut să dispară urmele materiale. Realitatea era însă cu totul alta. Nu se referim la sistemele de autodistrugere, ci doar la prezența urmelor materiale. La o cercetare mai atentă a craterelor, acestea au fost găsite. Ele sînt acum adunate în doi saci și rămășițelor straniilor „O.Z.N”-uri pot fi văzute de oricine. Este adevărat că în aceleași locuri au fost găsite și rachete neexplodate la țintă, dar, de notat, destule rămășițe recuperate din acele cratere s-a dovedit că sînt de la țintele aeriene doborîte. Le-am examinat și noi îndeaproape. Se poate ușor observă că s-au rezultat, prin explozie. Au o grosime de 1-3 centimetri, deci comparabilă cu cea a elementelor componente ale unor aparate de zbor. Parte dintre ele ar putea proveni din motoarele sau rezervoarele de combustibil ale acestora. Pentru această supoziție pledează și faptul că au fost fabricate dintr-un material specific industriei aeronautice. De altfel, din acest punct de vedere, nu există nici un dubiu. O atestă și buletinele de analiză spectrală, întocmite de specialiști, din care rezultă că este vorba de un aliaj complex, în compoziția, căruia se alfa: fier, siliciu, cupru, zinc, mangan, nichel, plumb, staniu, titan, și…magneziu, un aliaj diferit de cel din care au fost realizate rachetele antiaeriene care au explodat la ținte doborîte.[16]
Declaratia Colonelului (r) Manta Ioan, 05.06.2007 (decembrie 1989, comandantul unitatii de paza si aparare, Aeroportul Timisoara)
Dar ne vom opri și vom analiză mai îndeaproape o altă acțiune de aceeași natură, ce se corela cu o diabolică precizie cu informațiile parvenite de pe ecranele radiolocatoarelor. Este vorba de „intoxicarea” cu informații false pe calea legăturilor fir. Din surse exterioare armatei, dar—nu puține—și din interiorul sistemului de transmisiuni al Ap.A.A.T. Deoarece, aproape la toate cele mai importante zone de dislocare a trupelor noastre, în imediată vecinătate a dispozitivelor de lupta, a punctelor de comandă, erau simultan, simulate atacuri combinate ale teroriștilor și ale elicopterelor inamice (imitate cu ajutorul umor mijloace aeriene dispunind de dispositive de semnalizare luminoasă de diverse culori ce creau imaginea unor aeronave în zbor). Atacuri ce, pe alocuri, nu erau total false, ci se șoldău cu morți și răniți în rîndul cadrelor și ostașilor nostril. Toate, menite—evident—să creeze și să amplifice derută, panică, să provoace unitățile și subunitățile în a riposta cu focul armamentului și mijloacelor de apărare antiaeriană din înzestrare, să escaledeze acțiunile de confruntare armata, să creeze imaginea unui “război total” împotriva unui în mic fără identitate, aparent copleșitor, dar totuși, în ultima instanța, greu de înțeles ce scopuri urmărește dincolo de acela de a ne uza fizic și psihic, de a ne consumă muniția și ne testa asupra limitelor și capacității noastre de rezistență. Căci de o întoarcere a cursului evenimentelor nu mai putea fi vorba! Pentru nimeni!
Roland O. Thomasson, PHD 