Back in December 1989, and in the immediate aftermath, people knew, people remembered: the weapons of the “terrorists”–at least the professional ones among them–were different. They sounded different than those of the Army. We have already seen in this series numerous cases of military recruits and officers, and even Militie and Securitate personnel, mentioning this difference. It was obvious to all. Some, such as the military officers, were able to make very educated guesses about the caliber bullets and types of weapons and features of those weapons the terrorists used. But as the following shows, even average citizens, with little to no military training or experience, could distinguish a difference between those who were firing upon those aligned with the Revolution. (The terrorists shot with weapons that made a “plici” sound. This description is very frequent, not just for Bucuresti but for across the country, wherever the terrorists opened fire.) The SPM, and many military prosecutors past and present, not to mention the former Securitate in Vitralii or on Evenimentul Zilei or elsewhere want to gaslight people to believe that what they heard and saw in December 1989 did not happen, or that they misperceived things, or were panicked and confused and “imagined” the terrorists. The following is a pretty matter of fact antidote to the former Securitate’s gaslighting.
“Am facut constantarea ca armele soldatiilor faceau alt zgomot ca ale teroristilor.” “Intre timp din cladirea Institutului ‘Carpati’, mai precis din directia acestei cladiri se tragea cu ‘pliciuri’.”
“Mentionez ca toata noaptea s-o tras cu ‘pliciuri’ din mai multe cladiri din zona dar pot afirma cu certitudine ca s-a tras din podul foisorului de la magazinul alimentar de pe Stirbie Voda colt cu Popa…”
Rapoarte cadre MI vol. 28, p. 459; p. 467; p. 471; p. 493; pp. 497-498
Atentie mai ales la orele precise cand unitatea a fost atacata si armamentul folosit de catre teroristii care cu siguranta n-au existat…: calibru redus, tragere rapida, de 5,6 mm, gloante de otel (“cap vidia”), subtiri, si dure, zgomot specific, diferit…
In spatiul public, faimosul rugbist Radu Durbac a fost victima unui foc fratricid s.a.m.d., fiindca oficial se stie foarte bine ca n-au existat teroristi in decembrie 1989…
chiar fiului Radu Durbac, crede ca tatal lui a fost impuscat de catre un alt militar..
Fiul lui Durbac, Bobby, povestea presei în urmă cu câțiva ani că a aflat de la televizor că tatăl său devenise una dintre primele victime ale acelui decembrie sângeros.
Cu toate eforturile sale, Bobby Durbac nu a putut afla nici până azi circumstanțele morții tatălui său, unii colegi ai defunctului spunându-i că glonțul ar fi provenit de la un militar dintr-o unitate vecină din Ghencea.
Hai sa vedem cate ceva din Dosarul Revolutiei (nu din Rechizitoriul SPM-ului, ci din Dosarul Revolutiei).
Declaratia plutonierului Curteanu Emilian Ion 24.01.1990
In dimineata zilei de 23.12.1989, la poarta de acces a fost gasit mort teroristul care patrunsese in incinta unitatii…s-au gasit asupra lui urmatoarele:
–1 pistolet model “Carpati”
–2 legitimatii de serviciu de la unitati diferite (nu militare) a caror poze nu corespundea cu teroristul.
Declaratia Capitanului Falcuta Vasile, 24.01.1990
teroristul ucis la punctul de control…pistol md. 1974, calibru 7,65 mm, avind o serie care nu corespundea cu alte serilor armelor aflate in dotarea unitatii noastre.
Ofiterul [Radu Durbac] a fost impuscat de un tinar care a incercat sa patrunda in incinta clubului prin fata postului sau de paza, care la rindul sau a fost ucis in timp ce escalada poarta de intrare de la punctul de control. Asupra lui s-a gasit un pistol md. 1974, calibru 7,65 mm, seria AO. 8430 cu un incarcator in care mai erau 3 cartuse, o legitimatie pe numele Dinca Nita, muncitor la Intreprinderea Prestari-Servicii “Dezrobirii” si un atestat de artist liber profesionist.
Diverse vol. 10 verificari auto, pp. 26-28; 29-31 (nedatate, poate din 30.01.1990)
MODEL CHESTIONAR (VERIFCARI) PENTRU DETINATORII IMOBILELOR (CASE, APARTAMENTE) DE UNDE S-A TRAS
MODEL DE CHESTIONAR PENTRU CEI CARE AU PRIMIT SAU DETINUT TEMPORAR TERORISTI SAU SUSPECTI RETINUTI DE CATRE CADRELE ARMATEI, FORMATIUNI ALE GARZILOR PATRIOTICE ORI DE CATRE POPULATIE.
Daca n-au existat teroristi…de unde sa stie un ofiter DSS-USLA deosebirea dupa sunet ale gloantelor trase de lunetisti? Daca af fi fost din forte MApN (“foc fratricid,” D.I.A., s.a.m.d.), de ce ar fi vorbit acest ofiter USLA despre deosebirea intre sunet ale gloantelor trase de forte MApN si cele trase de lunetisti? Si de unde ar fi stiut un securist tocmai sunetul gloantelor trase de lunetisti daca lunetistii n-ar fi fost securisti?
La 23 decembrie 1989, in jurul orelor 23,00, fiind de serviciu, am primit telefon de la o persoana care s-a prezentat “colonelul Oprean,” fara sa-mi precizeze de care organ de militie apartine, si care mi-a spus ca in cel mult 40 minute la hotel vor veni doi lunetisti, care vor spune “Bucurescu” sau (si) “Stamatoiu”…
dupa narativa securistilor–zelos promovat de catre diversi ziaristi, autori, si regizori–bieti uslasii lui Trosca ar fi fost macelariti in cel mai cinic mod de catre Nicolae Militaru…un fat frumos…fals si departe de adevar…fiindca “E clar ca nu au venit ca prieteni!“
—
Tot in acest moment cand se pretrecea secventa aceasta, prin statie am receptionat ordinul comandantului de batalion sa rotim turela ca cineva e pe tanc. Acesta ne-a spus: “Vedeti ca cineva s-a urcat pe tanc!” In acel moment m-am uitat pe periscop sus, (avem periscoape la obloane care dau in lateral) si n-am mai vazut lumina. Atunci am strigat la echipaj: Asigurativa obloanele ca e cineva pe tanc. Am blocat cupela comandantului, dupa care am rotit-o….A doua zi de dimineata, cand am iesit afara din tanc am gasit pe turela, pe prelata, un pistol mitraliera cu pat rabatabil cu sector si cu munitia in el. (Butoiu, pp. 296-297)
—
extras din Maior MIHAI FLOCA, “Crima?!” Armata Poporului, nr. 23 (6 iunie 1990), p. 3.
Ce zic tanchistii?
–Domnule capitan Gheorge Tanase, sinteti comandantul companiei de tancuri care, in acea noapte ocupa dispozitiv de lupta in fata Centrului de Calcul. Ce s-a intimplat, de fapt?
–In primul rind, am fost total surprinsi de venirea — la orele 0,10 — si stationarea celor doua A.B.I.-uri intre tancurile noastre. Incepind cu noi — cei din linia intii — si terminind cu grupa centrala, care conducea actiunile in sediul M.Ap.N. Nu am fost in nici un fel avertizati, nu ni s-a comunicat semnele de recunoastere si cooperare. N-am deschis focu de indata ce i-am remarcat — cumne acuza doamna ziarista. Intre venirea lor si deschiderea focului a trecut aproape o jumatate de ceas! Initial ni s-a ordonat sa asteptam pina se vor face cercetari. Prin statie am auzit ca cei din A.B.I.-uri au raportat ca sint trimisi de un oarecare maior Roman de la F.G.M.S. (Din cite am inteles acest ofiter nu exista). Ni s-a cerut sa vedem ce-i cu ele si, la nevoie sa procedam conform situatiei in care ne aflam, adica de lupta. Nu a fost nici eroare, nici crima. Noi am tras fiind convinsi ca nu avem de-a face cu prieteni…
–In afara de modul –interpretat ca suspect–, in care au patruns in dispozitivul dumneavoastra, ce dovezi mai aveti?
–Faptul ca, la teava unuia dintre tancuri, tabla de protectie a fost rupta in doua locuri, trei din pistoalele mitraliera pe care le-am “capturat” (cu teava scurta si incarcator de 20 cartuse) aveau tevile afumate, turela tancului de comandat de locotenentul maior Vasile Barbu a fost blocata, iar dimineata plutonierul Butoi a gasit pe tancul sau un pistol mitraliera si o lanterna de semnalizare…Cit despre dotare, sa nu-mi zica mie cum am citit intr-un ziar de mare tiraj– ca era jalnica, in nivelul armatei. A doua zi, am recuperat, din cele doua autoblindate, radiotelefoane Telefunken, veste antiglont, pistoale de 9 mm, pumnale, binoclu cu infrarosu — care pentru noi constituiau noutatii absolute. Si, pentru ca tot am fost provocati, sa va mai spun ceva. Dimineata, cind l-am intrebat “de ce ai tras, ma?” unul dintre cei trei supravietuitori, pe care i-am gasit in blocul de vizavi mi-a raspuns: “Ce p. mati, si eu execut acelasi ordin ca si tine!!!” E clar ca nu au venit ca prieteni!
Tot in acest moment cand se pretrecea secventa aceasta, prin statie am receptionat ordinul comandantului de batalion sa rotim turela ca cineva e pe tanc. Acesta ne-a spus: “Vedeti ca cineva s-a urcat pe tanc!” In acel moment m-am uitat pe periscop sus, (avem periscoape la obloane care dau in lateral) si n-am mai vazut lumina. Atunci am strigat la echipaj: Asigurativa obloanele ca e cineva pe tanc. Am blocat cupela comandantului, dupa care am rotit-o….A doua zi de dimineata, cand am iesit afara din tanc am gasit pe turela, pe prelata, un pistol mitraliera cu pat rabatabil cu sector si cu munitia in el.
Documente VIII (dosar revolutie nou), pp. 114-116…
Mi se pare ca “sursa” lui Ioan Itu ar fi fost ori SPM-ului ori SRI-ului; ma inclin spre a doua explicatie…de ce? (cititi mai jos!)…oricum Itu a transcris gresit ceea a spus Trosca si ceea ce a spus Bliort [aka Bleort]…n-are probabil mare importanta, fiindca in orice caz ceea ce au spus nu este adevarat…nu exista nicaieri in Dosarul Revolutiei orice descriere ca Armata ar fi tras “in propriul minister”…mi se pare mai degraba ca Bliort a vrut/a incercat sa transmita ceva codificat spre Trosca despre apararea MApN-ului de atunci…asta este numai o ipoteza…dar se stie foarte bine ca toti au inteles bine ca au fost ascultati la MApN atunci (au fost avertizati asa de catre Gheorghe Ardeleanu)…
Trosca: Transmite prin stație lt. col Vânătă că la MApN a apărut o coloană de şapte-opt TAB-uri, două camioane cu militari şi două ARO, au tras circa zece minute asupra Ministerului şi s-au oprit acum…
Bleort: Cum, mă?!
Trosca: …asupra Ministerului.
Bleort: Cum au tras?
Trosca:Au tras asupra MANului!
Bleort: Nu se poate!
Trosca: Asta e.
Bleort: Asupra Ministerului, măi?
Trosca: Asupra Ministerului Apărării Naţionale, timp de zece minute, şi acum
s-au oprit.
Bleort: S-au oprit?
Trosca: Da.
Bleort: După ce opriţi în dreptul ultimului tanc, ne comunicaţi nouă, ca să luăm legătura cu Ministerul. (…)
Mi se pare ca cazul lui Io(a)n Itu era unul destul de trist…poate ca era si turnator si victima…oricum…voit sau nevoit a devenit o cale de dezinformare securista/srista in anii ’90…si cine ar fi santajat, cu cine ar fi colaborat in epoca de aur?…tocmai cu uslasii…
de exemplu…destul de clar:
(cu doua saptamani inainte de publicarea a Raportului SRI despre decembrie 1989
teza, asa de pretuita printre fosti securisti si militieni…cu picioarele scurte…
1:57 Ioan Itu: Au existat teroriști? Da, au existat, dar sînt cei care au lansat psihoza teroriștilor. Fiindcă nimeni, absolut nimeni, nu l-a apărat pe Ceaușescu.
(atentie la cei care tocmai foarte recent in presa romana incerc sa argumenteaza asa!)
Pe data de 24 decembrie ora 1600 in urma unor informatii privite despre un autoturism cu munitie iesind sa impiedicam deplasarea acestui autoturism s-a deschis focul asupra noastra din turla bisericii ,Enei’, din blocul cu cofetaria ,Continental’, din ,Arhitectura’.
Intrind in biserica si controlind turla bisericii, acolo s-au gasit cutii de conserve, sticle de Pepsi si sticle cu vin si urme de lasaste de incaltamintea acelei persoane. Mentionex cu dupa urme lasate nu erau bocanci militari.
Conducerea Directiei de informatii interne a informat Presedintele Departamentului Cultelor despre faptul ca bisericile, lacasurile de cult si cimitirele sint folosite de elemente extremiste pentru actiuni terorist-diversioniste…in cursul zilei de 28 decembrie…pe baza cazurilor aparute in prezent…Bisericile: Cretulescu; Elefterie; Margeanului; com. Chitila–SAI g.d.
Deci sa rezumam narativele populare: n-au existat teroristi [narativa SPMului]! De ce credea “Directia de Informatii Interne” (fosta Directie I) ca “pe baza cazurilor aparute in prezent” au fost folosite pentru actiuni terorist-diversioniste…biserici precise: “Cretulescu; Elefterie; Margeanului; com. Chitila–SAI g.d.”? Cine ar fi avea acces si in bisericile atunci? Turisti sovietici/agenti KGB sau GRU [narativa securistilor, dar si a “documentarilor” care apar pe TVR]? Sa fim seriosi! Raspunsul e clar: tocmai camaraziile lor securisti. Fiindca atunci securistii au stiut foarte bine ca au existat teroristi si ca teroristii au fost colegiile lor. (Este si o dovada ca securitatea comunista n-avea nici o simtire sentimentala in legatura cu locurilor de rugaciune.)
Roland O. Thomasson, PHD 