TVR vol. 13, pp. 70-71
…intr-o dupa amiaza a fost adus in corpul studiouri, de catre militarii din subordinea mea…un individ, in varsta de circa 25 de ani, imbracat intr-un combinezon cu doua fete (gri si negru), ranit prin impuscare in zona soldului drept. Militarii care l-au adus mi-au raportat ca individual respectiv iesire dintr-o gura de canal din curtea T.V.R dinspre Calea Dorobanti si a executat foc spre T.V.R cu un pistol-mitraliera. Militarii din subordine au executat foc asupra lui, l-au ranit la sold si au reusit sa il imobilizeze. Am avut o discutie cu acest barbat care mi-a spus ca se numeste DUTU (posibil DAN). Initial a afirmat ca este soldat, apoi caporal si in fine locotenent la Unitatea Speciala de la Rosu, a Securitatii. Dutu mi-a relatat ca a primit misiunea impreuna cu mai multi colegi din ziua de 19-20.12.1989 sa se deplaseze in Bucuresti pentru ,a produce panica’, fara insa sa ucida. Intrebandu-l cum a reusit as treaca de nenumeratele filtre pana la T.V.R, mi-a spus ca armamentul si munitia se aflau in locuri prestabilite, de unde le ridica….
Transcriere (Niculae Soucup, 21 decembrie 1991, Tineretul Liber):
<<“Dacă i-ai omorât chiar pe ai tăi?”
– Spre seară am intrat în dispozitivul căpitanului Radu Chirănescu, la compania de parașutiști. Practic, în curtea Televiziunii armata intrase în dispozitiv complet.
– Venise și generalul Tudor?.
– Generalul Tudor era în televiziune din 22. Dar el n-a comandat nimic. Este părerea mea. El mai mult a încurcat treburile. De ce spun aceasta?. Pentru că la momentul în care am avut de comunicat unele observații cu privire la cupoletele din curte, la căminele de canalizare, și am ajuns la Etajul 11, am fost tratat, din păcate, cu superficialitate. General Tudor mi-a spus: “Mergeți la locul dv., că armata știe ce are de făcut”. Mai erau aici un căpitan de rangul I de marină și încă unul de rangul II. Ulterior am aflat că se numesc Emil Dumitrescu (Cico) și Răgălie. Mai era și o întreagă sumă de ofițeri care, după mine, ar fi fost mult mai utili jos, cu trupa.
Am fost martor, tot în 23 Decembrie, la audierea unui cetățean prins în curtea Televiziunii și care era rănit în zona toracică stângă. Era îmbrăcat într-un combinezon kaki. Este vorba despre “celebrul” Duță S., care a acționat în Calea Dorobanților. El a ieșit din casă în flăcări de la numărul 228 de pe Calea Dorobanților, colț cu Teheran. A traversa strada, a zărit gardul viu și a tras o rafală asupra unui tanc. A fost anihilat imediat. Ieșind din casa în flăcări, avea cenușă în păr cenușă și moloz în rizurile cizmei, arsuri pe combinezon. A fost legat și dus într-o cameră de montaj la Etajul 1, cameră fără ferestre și cu acces doar pe hol. Aici am stat de vorbă cu el împreună cu o criminalistă de la Procuratură, Rodica Chebeleu, care l-a abordat din punct de vedere juridic. Eu am depus o muncă pe care n-am făcut-o niciodată: am apelat la elementele de suflet dragi fiecăruia dintre noi: familie, frați, surori: “N-ai văzut, erau femei, copii, dacă i-ai omorât chiar pe ai tăi? “. I-am promis viața, în schimbul informațiilor pe care ni le va oferi.
După declarațiile lui era din garda personală a perechii dictatoriale. Avea gradul de sergent major și era instruit la subunitatea de la Roșu. Erau circa 120 de oameni comandanți de un locotenent major, Ivanovici, Duțu fiind ajutorul comandantului de pluton. N-a recunoscut că a tras dar, mâinile înnegrite, îmbrăcămintea îl demascau. Era șocat, dar foarte abil în a face pe obositul, pe extenuatul. Avem el o poveste pusă la punct, dar în condițiile date probabil că încerca să o adapteze. Făcea din când în când crize de pierdere a conștiinței. Consuma foarte, foarte multă apă, probabil și datorită stării pricinuite de rana pe care o avea. Erau momente când găseam la el câte o privire cercetătoare, care contrazicea starea de sfârșeală pe care o manifesta. Deci, era instruit să reziste la orice formă de interogatoriu.
De la el am aflat, în final, sistemul de atac asupra Televiziunii. Cunoscând modul de a acționa, implicit a recunoscut că a făcut parte dintre atacatori. El asigura dispozitivul numit “FALEZA”. Din declarațiile lui a apărut și modul în care se încercau diversiuni în interiorul Televiziunii. A amintit de un așa-zis dispozitiv secret “CUTIILE VERZI”, care, după mine, nu puteau fi decât cupoletele din curtea Televiziunii înconjurate de vegetație. Ventilațiile asigurau și ele controlul, pe verticală și pe orizontală, în toate corpurile Televiziunii. Am aflat că printr-o canalizare, printr-o casă conspirativă din spatele Televiziunii (din strada Zambaccian), se putea intra în subsolul instituției. De aici, prin gurile de ventilație se putea ieși oriunde se vroia. Orice gură de ventilație era un ochi care își alege victima. Așa se și explică de ce în subsol la corp-studiouri au fost găsiți mulți morți.>>
Roland O. Thomasson, PHD 