Dosarul Revolutiei. The Past is Coming (149). Requiem for Dominic: Requiem for a Victim? (II). Declaratia lui Odon Varga (08.11.1991): “[pe 22] Portarul spunea ca [Paraschiv] a folosit un PM…Atunci ne-am dat seama ca Paraschiv a luat o arma din unitatea noastra si posibil sa o fi tinut ascunsa sub scruta de garzi…. [pe 23]…in seara respectiva stiu ca directorul a primit un telefon de la dr. Costa [medic psihiatru] si-l ruga sa-i transmita lui Paraschiv caci? copilu? s-au intors de la munte, sint bine sanatosi si se afla in strada [cam ciudat nu? suna ca ceva cod, nu?]…[pe 24, ziua] Am strigat fara sa-l vedem sa arunce arma pentru ca nu i se face nimic. La un moment dat s-a deschis foc cu foc asupra noastra. Am deschis si noi…A strigat sa nu mai tragem deoarece l-am ranit…Pina a nu veni salvarea, Paraschiv ne-a spus ca regreta ca nu ne-a impuscat, nu a impuscat mai multi. De fata au fost directorul Borlea, pompierul Belu, portarul, eu si doi militari. Deci, era dimineata in 24.XII.1991 [sic. 1989]….desi era inginer proiectant nu a elaborat niciun proiect si des ducea corespondenta la ? de la Bucuresti.”

TM-197-p-1991, pp. 37-40

primul episod din serialul acesta: https://rolandothomassonphd.blog/2023/07/25/dosarul-revolutiei-the-past-is-coming-148-requiem-for-dominic-requiem-for-a-victim-i-declaratia-lui-fabian-belu-lucrator-la-s-c-azur-02-12-1992-amenintat-si-tinta-lui-dominic-paraschiv-pe/

Declaratia lui Odon Varga (08.11.1991)

[pe 22] Portarul spunea ca [Paraschiv] a folosit un PM…Atunci ne-am dat seama ca Paraschiv a luat o arma din unitatea noastra si posibil sa o fi tinut ascunsa sub scruta de garzi…. [pe 23] Pe bilet [lasat de Paraschiv] era trecut un numar de telefon…in seara respectiva stiu ca directorul a primit un telefon de la dr. Costa [medic psihiatru] si-l ruga sa-i transmita lui Paraschiv caci? copilu? s-au intors de la munte, sint bine sanatosi si se afla in strada [cam ciudat nu? poate codat?] Directorul de fata cu noi a strigat in ideea ca va fi auzit de Paraschiv. Nu a raspuns nimeni.

[pe 24, ziua] Am strigat fara sa-l vedem sa arunce arma pentru ca nu i se face nimic. La un moment dat s-a deschis foc cu foc asupra noastra. Am deschis si noi…A strigat sa nu mai tragem deoarece l-am ranit…Pina a nu veni salvarea, Paraschiv ne-a spus ca regreta ca nu ne-a impuscat, nu a impuscat mai multi. De fata au fost directorul Borlea, pompierul Belu, portarul, eu si doi militari. Deci, era dimineata in 24.XII.1991 [sic. 1989].

Colegii de munca ai lui Paraschiv spuneau ca acesta era de o conditie fizica deosebit….mai spuneau ca desi era inginer proiectant nu a elaborat niciun proiect si des ducea corespondenta la ? de la Bucuresti.