alte postari despre “juramintul”
de pe site-ul maghiar: adt.arcanum.com
Chiar daca trebuie sa fim recunoscatori ca Vasile Popovici ne a discutat cartea, personal am retineri serioase despre cat de atent a citit cartea noastra dl. Popovici. Deja, in acele doua episoade anterioare am demonstrat cu sursele contemporane din decembrie 1989–primii luni ale 1990 ca criticile lui Popovici aduse noastre despre ceea ce s-a intamplat pe 15 decembrie 1989 sunt deplasate si gresite. Aici in episodul 3, scriu despre critica lui Popovici despre cum am tratat retragerea Armatei din strazile Timisoarei, mai ales despre 20 decembrie 1989.
Vasile Popovici scrie:
“Nu se explică în mod convingător cum anume s-a produs retragerea armatei de pe străzi, cineva putând a crede că armata a făcut-o prin decizie de sus. Nici vorbă! Retragerea s-a făcut fiindcă ofițerii de rang înalt nu mai aveau încredere că trupele execută ordinul de a trage în civili. Ca unul ce am vorbit direct cu soldații și ofițerii tineri înșirați pe bulevarde cu arma încărcată în mâini am putut vedea cu ochii mei transformarea psihologică a trupelor de la o zi la alta, de luni până miercuri la prânz.”
Stiti cine era sursa noastra primara pentru discutiei noastre despre 20 decembrie 1989 (pp. 107-108, Tragatori si Mistificatori) la Timisoara? Maiorul Viorel Oancea, cel care a fost primul ofiter se pare care in mod oficial a trecut la partea Revolutiei! Deci cata prostie ca am ignorat “transformarea psihological a trupelor in zilele acele”! Si pentru cititorul articolului lui Popovici se pare ca noi suntem sursa ca “armata a a facut-o prin decizie de sus.” Sursa? Tot Viorel Oancea. Puteti citi articolul care ne-au inspirat concluzia:
“Tudorel Urian: Credeti ca armata s-a retras ca urmare a unui ordin sau din proprie initiativa?”Tudorel Urian: Credeti ca armata s-a retras ca urmare a unui ordin sau din proprie initiativa?
Viorel Oancea: Evident, a fost ordin, armata nu este de capul ei, sa ia initiativa proprii.
Tudorel Urian: Cine putea sa dea acest ordin pe data de 20-21 decembrie?
Viorel Oancea: Probabil generalul Guse sau Ion Coman care se afla in zilele respective in Timisoara.”
DAR ATENTIE: noi n-am argumentat ca ei au facut-o sa treaca de partea revolutionarilor…”au fost fara indoiala preocupati de capacitatea lor de a-si mentine coerenta institutionala in aceste conditii. Singura modalitate de a preveni o pierdere totala [nota mea: deci o recunoastere a faptululi ca soldatii incepuseau sa treaca la partea Revolutiei] a controlului asupra trupelor a fost sa retraga soldatii de pe strazi.”
Major Viorel Oancea, interview by Tudorel Urian, “Frica, din nou pe strazi [Fear on the streets once again],” Cuvintul, no. 4 (14 February 1990), 5, 11.
Documente decembrie vol. 15, p. 230
“FIUL DVS⦔. Gheorghita Heleteanu a plecat in armata in august â89, impreuna cu fratele lui, Costel. La UM 01829 din Baneasa. Gheorghita implinise 18 ani, iar Costel era cu un an mai mic. N-au avut nici o presimtire, nu banuiau ca, patru luni mai tarziu, unul dintre ei avea sa se intoarca acasa in sicriu. Sotii Heleteanu spun ca nu vor sa-si incheie socotelile cu lumea asta pana nu afla cine este vinovat de moartea fiului lor. “Avem adrese de la Tribunalul Militar, de la Procuratura Militara prin care ni se spune ca l-au ucis “grupuri teroriste”. Apoi, ne-au spus ca a fost omorat de persoane necunoscute. Unde sunt teroristii?”. Pentru familia Heleteanu, Sarbatorile de iarna nu mai pot fi un motiv de bucurie. Acum 15 ani, in ajunul Craciunului, au primit o telegrama de la unitate: “Fiul dumneavoastra a fost impuscat de teroristi. Prezentati-va⦔. Minodora, mama lui Gheorghita, izbucneste in lacrimi. “Ne-am prabusit la pamant, iar sotia a inceput sa urle si sa se dea cu capul de pereti”, spune cu vocea tremuranda Constantin Heleteanu si lacrimile incep sa-i curga.
MOARTEA. Pe 22 decembrie, soldatii de la UM 01829 au fost dusi la Comitetul Central, dupa care s-au intors la unitate. Cand au intrat in padure la Baneasa, a inceput sa se traga. “Gloantele zburau din toate partile. Trei colegi au murit. Unul era ciuruit, iar locotenentul Manea a fost impuscat in picior”, povesteste Costel. In seara aceleiasi zile, soldatii au fost dusi sa pazeasca Autostrada Bucuresti – Ploiesti. A doua zi, s-au intors la unitate, iar in jurul orei 19:00 au fost atacati din toate partile. “Timp de doua ore s-a tras dinspre aeroport, dinspre padure si de peste drum, unde era sediul Scolii de Securisti, condusa de Andruta Ceausescu. A fost iadul pe pamant. Nu stiai cum sa te feresti, iar zgomotul era infernal”. La ora 3:00, in dimineata zilei de 24 decembrie, au inceput din nou schimburile de focuri. In stanga lui Costel statea un coleg din Giurgiu, iar in dreapta era fratele sau, Gheorghe. Dupa o jumatate de ora, gemand de durere, Gheorghe il trage de maneca pe Stelu. “Nu mi-am dat seama ce are. Fusese impuscat direct in inima. L-am luat in brate si, inainte sa inchida ochii pentru totdeauna, mi-a spus: “Ai grija de tine””. Soldatii nu stiau sa traga bine cu arma. Nici nu fusesera instruiti pentru tragere pe timp de noapte. “Am facut o singura zi instructie in poligon. Aveam numai de patru luni in armata. Nici nu stiam ce e cu noi⦔
https://jurnalul.ro/special-jurnalul/a-murit-in-bratele-fratelui-54995.html
Despre cariera politica a lui Francisc Toba, nu pot spune multe lucruri bune: FDSN/PDSR (nucleul Ion Iliescu, si mai tarziu Adrian Nastase), mai tarziu AUR, si un idiot util al Kremlinului, al lui Kuzmin si Putin in timpul razboiului dezgustator al Rusiei impotriva Ucrainei.
Dar din cate stiu se pare ca acuzatiile impotriva lui despre decembrie 1989 sunt deplasate si e semnificativ cine vinde aceste acuzatii, mai bine zis dezinformari si minciuni. De exemplu, fosti securisti si fosti si actuali sriisti: http://acmrr-sri.ro/wp-content/uploads/2018/02/Vitraliino20.pdf ; sau Victor Roncea, https://www.activenews.ro/stiri/Candidatul-partidului-anti-sistem-AUR-la-Brasov-este-chiar-FONDATORUL-STS.-Francisc-Toba-fost-deputat-FSN-PDSR-este-acuzat-si-de-crime-abominabile-comise-in-Decembrie-1989-la-Sibiu.-Dezvaluiri-STS-SPIONI-TACAM-SEX-164011 ; sau Corneliu Mihalache si Razvan Butaru in serialul televizat la TVR “Decembrie Rosu”: https://rolandothomassonphd.blog/2019/12/13/fact-checking-media-on-the-30th-anniversary-of-the-romanian-revolution-iv-decembrie-rosu-episodul-9-sibiu/
Oare nu sunt cam multi fosti securisti (si sriisti de astazi) si unelte lor care stau la incitarea opiniei publice impotriva lui Toba?
Si iata raspunsul lui Toba la acuzatiile impotriva lui in 1999:
Francisc Toba – care a subliniat ieri ca “Sectia Parchetelor Militare intentioneaza sa-si regleze conturile in diverse sfere politice” – a declarat in exclusivitate ziarului ZIUA:
“Activitatea mea de atunci este foarte simpla. Nu inteleg cum de sunt acuzat ca as fi avut in decembrie ’89 un “tratament neomenos”, atata vreme cat eu am aparat, prin misiunea incredintata de catre CFSN, spitalul judetean Sibiu. Istoria e clara. Am ajuns acolo in jurul pranzului, la centrul CFSN Sibiu si am fost informat ca in spitalul judetean au fost prinsi trei teroristi. M-am deplasat la spital. M-am deplasat acolo si am constatat ca cei trei “teroristi” erau niste borfasi care furasera din resedinta prim-secretarului Nicu Ceausescu. I-am preluat, impreuna cu lucrurile furate, m-am intors la CFSN, unde i-am predat si am informat ca situatia din spital e critica iar salvarile venisera ciuruite de gloante. De comun acord cu CFSN m-am intors la spital, unde am preluat conducerea incepand cu 23 decembrie ’89. Nu am facut niciodata uz de arma si nici vreunul din oamenii mei care au format nucleul din apararea spitalului. Mai mult, am ajutat la dezamorsarea situatiei, colaborand cu Elefterescu, cel care m-a condus sa cunosc obiectivul. Cat priveste episodul “teroristi”, am fost informat ca intr-un salon se afla patru dintre acestia. I-am gasit in pijamale, mi s-a explicat ca au fost molestati pe strada. Erau sub sedative. M-a frapat ca usa de la salon avea trasata o dunga rosie. In 23-24 decembrie ’89 am pus un soldat la usa ca sa-i apere pentru ca fusesem avertizat de cadrele medicale ca acestia se afla in pericol. A doua zi – in 24 decembrie ’89, constatand ca prezenta lor era iritanta, am decis sa fie transportati la unitatea militara pentru a avea protectie. Este vorba de UM 01512. De acolo nu stiu ce s-a mai intamplat”. Francisc Toba a indicat patru persoane ca martori ale evenimentelor, care pot confirma cele spuse de el: col. Popescu, col. Sonea, Tanase si Moldovan. El sustine ca nu a pus niciodata pancarde cu scrisul “TERORIST” de gatul vreunuia dintre bolnavii dusi de la spital la UM 01512. “Declar ca sunt nevinovat si nu am atentat la viata nimanui! Ca dovada, cei patru care supravietuiesc si unii sunt chiar cadre MI!”, ne-a declarat Toba. El a mai mentionat: “Este o vendeta, un proces politic. Nu-mi e teama de el. Daca voi fi achitat, ceea ce sper, voi face plangere si voi cere despagubiri pe care le voi dona Asociatiei Revolutionarilor din Sibiu pentru a-si cladi un simbol al jertfei lor in decembrie ’89. Stiati ca nu au asa ceva?”
www.ziua.ro/display.php?data=1999-08-03&id=29078
@Dan Nebunaticul E clar ca nu te-ai uitat la video,a spus destul de clar,au dat gradele jos,toti ofiterii ai armatei romane si-au dat gradele jos,nu stiu citi ani ai,eu am fost atunci in tara la revolutie toti,ofiterii erau vinati ca si teroristi,sa nu creeze confuzii le-au dat jos
Cateva postari mai vechi despre cazul Francisc Toba
https://rolandothomassonphd.blog/2020/12/20/sibiu-21-22-decembrie-1989-documente/
https://rolandothomassonphd.blog/2020/12/22/sibiu-dupa-22-decembrie-1989-documente/
interviu luat de Eleodor Dinu
(gratie unui abonament temporar la adt.archivum.com din Ungaria)
mai jos articolul la care face referire Costinel Mirea Venus, intr-adevar, strigator la cer, scris de Ioan Itu
mai mult, despre evolutia dubioasa a lui Ioan Itu in anii ’90:
cover page…
Un raspuns strict personal
Cea mai mare parte a serialul acesta va fi dedicata la ceea ce scrie Vasile Popovici despre cercetarea noastra (cu Andrei Ursu) in Tragatori si Mistificatori (2019) si Caderea unui dictator (2022) in legatura cu teroristii din decembrie 1989. Dar trebuie sa incep cu ceea ce scrie Popovici despre analiza noastra despre periaoda inainte de 22 decembrie.
Deci scrie Popovici:
Relatarea revoluției de la Timișoara, plină de căldură și înțelegere, nu e nici ea impecabilă, lucru ce se poate constata, de altfel, în toate analizele istorice elaborate de netimișoreni. Este fals că în ziua de vineri 15 decembrie ar fi existat 300-400 de credincioși cu lumânări în mâini în fața bisericii lui Tökés, că aceștia ar fi cântat Deșteaptăte, române și că în acea zi s-ar fi adunat într-un final o mie de oameni. Toate acestea s-au întâmplat în ziua următoare. Vineri n-au fost mai mult de câteva persoane reunite în tăcere deplină.
http://www.revistaorizont.ro/arhiva/martie2023.pdf
sursele aceste erau gasite (si platite) pe siteul maghiar adt.arcanum.com
Temesvari Uj Szo, 1989. december 23. Friday 15 December 1989, outside where Laszlo Tokes lives: “tobb szazan” = several hundred (cateva sute de oameni); “egy asszony enekelni kezdte: ‘Ebredj, roman nemzet!” (o tanara a inceput sa cante ‘Desteapte te, romane!'”)
Temesvari Uj Szo, 1989. december 27. Baranyi-Laszlo Ildiko
Romaniai Magyar Szo (Bukarest), 1990. aprilis 7. Gazda Jozsef, “Megvalto Karacsony” despre 15 decembrie 1989
Chiar pe 16 decembrie 1989–deci nici vorba de ceva confuzie retrospectiva intre 15 decembrie si 16 decembrie, este despre ceea ce s-a intamplat IERI: 15 decembrie 1989, o relatare intr-o publicatie din Ungaria despre faptul ca erau 200 de oameni la locuinta lui Laszlo Tokes.
Un raspuns strict personal
Cea mai mare parte a serialul acesta va fi dedicata la ceea ce scrie Vasile Popovici despre cercetarea noastra (cu Andrei Ursu) in Tragatori si Mistificatori (2019) si Caderea unui dictator (2022) in legatura cu teroristii din decembrie 1989. Dar trebuie sa incep cu ceea ce scrie Popovici despre analiza noastra despre periaoda inainte de 22 decembrie.
Deci scrie Popovici:
Relatarea revoluției de la Timișoara, plină de căldură și înțelegere, nu e nici ea impecabilă, lucru ce se poate constata, de altfel, în toate analizele istorice elaborate de netimișoreni. Este fals că în ziua de vineri 15 decembrie ar fi existat 300-400 de credincioși cu lumânări în mâini în fața bisericii lui Tökés, că aceștia ar fi cântat Deșteaptăte, române și că în acea zi s-ar fi adunat într-un final o mie de oameni. Toate acestea s-au întâmplat în ziua următoare. Vineri n-au fost mai mult de câteva persoane reunite în tăcere deplină.
http://www.revistaorizont.ro/arhiva/martie2023.pdf
Vasile Popovici este foarte sigur pe sine. Da, el a trait Revolutia de la Timisoara direct, pe strazi, si a scris despre evenimentele aceste incepand cu 1990 (chiar tocmai in paginile revistei Orizont, vezi de exemplu editiile din martie 1990), dar memoria individuala dupa 33 de ani si mai ales narativul colectiv (tocmai a revolutionarilor timisoreni) nu e de ajuns cand scriem istorie sau despre istorie. Chestie cu 15 decembrie 1989 este larg raspindita printre revolutionari timisoreni vocali–de exemplu, Adrian Kali, Sorin Danut Oprea, sau Corneliu N. Vaida. Cel mai putin in cazul lui Vasile Popovici, nu-l suspectez de o incercare de a rescrie istoria revolutiei la Timisoara: cu alte cuvinte o incercare vadita sa spuna ca revolta din Timisoara a inceput numai pe 16 ca sa stearga sau sa dimuneaza rolul lui Laszlo Tokes (de multe ori, cei revolutionari timisoreni vocali postez ca “Tokes nu are nici o legatura cu adevarata revolutie din Timisoara”) si subit al rolului maghiarilor din Timisoara.
Dar sa vedem un exemplu notoriu: Adrian Rockerul Singuratic Kali, din februarie 2022. Kali scrie cam ca Popovici despre cat de stupidi suntem despre 15 decembrie 1989 (si camaradul lui de obicei in discutii de aceasta teapa este Vasile Lita (aka Basil Litvas), un tip notoriu, dupa unii fost subofiter USLA la str. Galati din Bucuresti, cel mai putin clar un fost securist, revizionist, si provocator in forumurile dedicate Revolutiei (dupa el, articolul publicat de catre fosti securisti din Directia a V-a in revista Democratia in septembrie 1990, spune adevarul despre Revolutia!)
Popovici si Kali si altii sunt sigur ca suntem urechisti. Dar sa recitim sursele originale despre 15 decembrie 1989 mai jos: suntem chiar asa de neinformati???
Prima sursa este tocmai din Revista Orizont (Timisoara), un articol scris de Miodrag Milin (serialul “Sapte zile care au zguduit Romania), si publicat pe 6 ianuarie 1990, despre 15 DECEMBRIE 1989. Iata ca declaratii (ATENTIE, DL. POPOVICI: la cald!, NU DUPA 33 DE ANI) vin din romanii (ATENTIE, KALI, OPREA, si VAIDA):
“Erau adunati atunci in jur de 300-400 de oameni. Altii tot veneau. Se zvonea ca pastroul va iesi la geam si va face o comunicare. El a plecat insa spre casa….Iesind de la biserica baptista, in jur de orele 21, sotii Popescu, cu fiica si vecina, s-au intors din nou, pe jos, la Maria. La acea ora, toti trecatorii de pe strada s-au oprit in jurul bisericii, unde sute poate mii de luminari ardeau. Erau acum mai bine de 1000 de oameni.” (Simion Popescu, muncitor IJTL, Timisoara, 40 ani)
https://cercetare-memorialulrevolutiei1989.ro/wp-content/uploads/2020/10/buletin-15.pdf
si Stefan Both, corespondentul de mai multi ani pentru Adevarul la Timisoara scrie despre 15 decembrie 1989 asa:
Înainte ca lumea să pornească pe străzile din Timișoara, în fața Bisericii Reformate s-a cântat pentru prima dată „Deșteaptă-te, române”.
„Eu tot timpul am fost în clădire, ieșeam la fereastra parohiei din jumătate în jumătate de oră, am vorbit cu oamenii. M-am adresat în spiritul biblic, am propovăduit cuvântul Domnului, am încercat să-i liniștesc. Mi-a fost o mare teamă că îi expun pe oameni la un mare pericol. Cine putea visa în acele ore că va cădea Ceaușescu? Slavă Domnului că oamenii s-au opus regimului, dar am fost îngrijorat de ce va urma după acea manifestare a loc”, a mai spus László Tőkés.
Faptul ca s-a cantat “Desteapta-te, romane” atunci este consemnat si in alte locuri:
„Aşa cum stă scris şi pe acestă plăcuţă comemorativă, acesta este locul unde s-a aprins scânteia revoluţiei. Acesta este locul unde în 15 decembrie s-a scandat pentru prima dată libertate şi tot aici s-a cântat pentru prima dată imnul naţional al României, Deşteaptă-te române!” – Caterina Ledrer, reporter Digi24 Timișoara.
Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/regional/digi24-timisoara/15-decembrie-1989-inceputul-sfarsitului-comunismului-467981
TM-197-p-1991, p. 94; pp. 18-20.
primul episod din serialul acesta: https://rolandothomassonphd.blog/2023/07/25/dosarul-revolutiei-the-past-is-coming-148-requiem-for-dominic-requiem-for-a-victim-i-declaratia-lui-fabian-belu-lucrator-la-s-c-azur-02-12-1992-amenintat-si-tinta-lui-dominic-paraschiv-pe/
Octavian Onisei, “LUI D[OMINIC] P[ARASCHIV] NU I S-A FACUT AUTOPSIA!,” Timisoara, no. 10, 15 februarie 1990, p. 4.
Ii multumesc lui Dan Prioteasa pentru traducere a paginei 20 mai sus:
…apariției bolnavului Paraschiv Dominic-
Fiind sub influența medicamentelor sedative vorbea des de un Benga – diminutiv, numele real fiind al lui Bucur Viorel de la serviciul economic, ce se ocupa cu aur și valută.
Vorbea de 2 plicuri, de ordine, și vorbea de numele Secu ( directorul unei ….) care l-a învățat să tragă cu arme, și spunea că a avut un pistol mitralieră cu 30 sectoare (încărcătoare) și că ar fi împușcat mai mulți oameni-
Toate aceste date au fost scrise Rusu Robert, ce se află internat la salonul 1. și poate da date amănunțite – și s-a dat la vicepreședintele Frontului – Alămureanu Pompiliu.
Asta declar, susțin și semnez
—
Unul dintre motivele de ce am incredere in Onisei: vorbea direct si deschis despre implicarea USLA in represiunea la Timisoara in decembrie 1989…
Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura (Traseele revolutiei), Timisoara 16-22 decembrie 1989, Editura FACLA, Timisoara, 1990, pp. 36-37 (16 decembrie 1989):
TM-197-p-1991, pp. 37-40
primul episod din serialul acesta: https://rolandothomassonphd.blog/2023/07/25/dosarul-revolutiei-the-past-is-coming-148-requiem-for-dominic-requiem-for-a-victim-i-declaratia-lui-fabian-belu-lucrator-la-s-c-azur-02-12-1992-amenintat-si-tinta-lui-dominic-paraschiv-pe/
Declaratia lui Odon Varga (08.11.1991)
[pe 22] Portarul spunea ca [Paraschiv] a folosit un PM…Atunci ne-am dat seama ca Paraschiv a luat o arma din unitatea noastra si posibil sa o fi tinut ascunsa sub scruta de garzi…. [pe 23] Pe bilet [lasat de Paraschiv] era trecut un numar de telefon…in seara respectiva stiu ca directorul a primit un telefon de la dr. Costa [medic psihiatru] si-l ruga sa-i transmita lui Paraschiv caci? copilu? s-au intors de la munte, sint bine sanatosi si se afla in strada [cam ciudat nu? poate codat?] Directorul de fata cu noi a strigat in ideea ca va fi auzit de Paraschiv. Nu a raspuns nimeni.
[pe 24, ziua] Am strigat fara sa-l vedem sa arunce arma pentru ca nu i se face nimic. La un moment dat s-a deschis foc cu foc asupra noastra. Am deschis si noi…A strigat sa nu mai tragem deoarece l-am ranit…Pina a nu veni salvarea, Paraschiv ne-a spus ca regreta ca nu ne-a impuscat, nu a impuscat mai multi. De fata au fost directorul Borlea, pompierul Belu, portarul, eu si doi militari. Deci, era dimineata in 24.XII.1991 [sic. 1989].
Colegii de munca ai lui Paraschiv spuneau ca acesta era de o conditie fizica deosebit….mai spuneau ca desi era inginer proiectant nu a elaborat niciun proiect si des ducea corespondenta la ? de la Bucuresti.
Roland O. Thomasson, PHD 